Fibula de la Suseni, o comoară unică în lume

July 27, 2014, 2:59 am

Muzeul Județean Mureș deține din anul 1924 o comoară unică în lume, Fibula de la Suseni, atât prin frumusețea, cât și prin modul de păstrare, și oricâte cercetări s-au făcut pe marginea acestui misterios accesoriu vestimentar, nu a mai fost găsită nicăieri o piesă identică, anunta Realitatea Tv.

Fibula de la Suseni, o fibulă de tip passementerie, adică cu spirale, cu scut și cu pandantive, a fost descoperită din întâmplare în 1924 pe prima terasă a râului Mureș, pe partea dreaptă a râului, în apropierea comunei Suseni, la Fabrica de Cărămizi, într-un vas ceramic alături de alte obiecte din bronz, în majoritate fragmente. Frapant la această remarcabilă descoperire a fost faptul că deși celelalte obiecte de bronz din vas erau afectate de trecerea timpului, Fibula de la Suseni era întreagă și într-o stare foarte bună.

Întrucât nicăieri în lume nu a mai fost descoperită o astfel de piesă, oamenii de știință au numit Fibula de la Suseni fibulă de tip passementerie varianta Suseni, neputând-o clasifica în niciunul dintre cele trei tipuri de passementerie existente până în acel moment.

'A fost descoperită incidental, nu a fost descoperită de arheologi și din această cauză nu există foarte mult detalii despre condițiile și caracterul descoperirii. Un mic detaliu pe care îl putem remarca este că a fost descoperită într-un vas de lut, adică piesele din bronz au fost depuse într-un vas de lut. Din păcate piesele vasului s-au pierdut și din această cauză încadrarea culturală a depozitului nu mai poate fi precizată. Descoperirea se numește 'tezaur de bronzuri' pentru că acesta conținea foarte multe piese de bronz, în jur de 100 de piese, printre care toporașe de bronz, fragmente de săbii sau de lame de săbii, brățări de bronz, fragmente de fibule, dar foarte multe piese erau fragmentare. Cea mai importantă piesă, care era întreagă, este Fibula de la Suseni, care se poate încadra în tipul fibulă de passementerie. Este un exemplar unicat, mai avem alte piese asemănătoare, dar o piesă identică cu Fibula de la Suseni nu mai există în lume. Avem piese asemănătoare și din Transilvania, nu atât de frumoase, unele întregi, altele fragmentare, mai avem fibule de tip passementerie și în Ungaria, Cehia, Slovacia, dar o astfel de piesă frumos lucrată, întreagă și chiar cu o condiție de păstrare foarte bună nu mai există (...) Unicitatea ei e dată de formă, Fibula de la Suseni este una de tip passementerie varianta Suseni, în condițiile în care în lume tipurile de passementerie sunt numerotate cu A, B și C', a declarat cercetătorul Rezi Botond, din cadrul Muzeului Județean Mureș

Fibula se află în colecția Muzeului Județean Mureș, este cea mai importantă piesă, are 22-23 centimetri lungime și are o greutate de peste 300 de grame. Piesa este atribuită Epocii Bronzului sau sfârșitului Epocii Bronzului sau, în termeni științifici, este atribuită Hallstatt-ului timpuriu sau Hallstatt-ul A, adică prima Epocă a Fierului.

Această fibulă se presupune că era folosită ca accesoriu de îmbrăcăminte, se prindea haina cu ea în partea superioară a corpului, lângă umăr, însă cercetările au scos la iveală că Fibula de la Suseni nu prezintă urme de folosire.

'În ce privește caracterul descoperirii, faptul că era într-un depozit sau într-un tezaur de bronz cercetătorii au ajuns la concluzia că probabil a avut și o conotație simbolică, era probabil o piesă de prestigiu. Piesa nu prea are urme de folosire, dar totuși este foarte frumos prelucrată. În Epoca Bronzului avem multe piese frumos prelucrate, dar păstrează urme de folosire, de deteriorare încă din preistorie. Dar sunt piese care turnate, dar nu au fost finisate și ajung în depozite. Piesa de la Suseni este una care a fost și frumos prelucrată, dar nu a fost folosită. De obicei în preistorie când un ornament este folosit, este de obicei alcătuit din mai multe părți, iar unele părți mai lipsesc sau sunt deteriorate. Fibula de la Suseni se păstrează în condiții foarte bune (...) Fibula ține de prima fază a perioadei hallstattiene, care în literatura europeană este încadrată Epocii Bronzului sau sfârșitului Epocii Bronzului, înseamnă în jurul secolului XII î.Hr. Fiind preistorie, nu putem vorbi de etnii, cine purta această podoabă, dar putem lega de anumite culturi arheologice. Această perioadă Hallstatt A este una cam problematică, pentru că nu știm exact aceste depozite de bronzuri cărei culturi aparțin', a subliniat Rezi Botond.

Acesta a precizat că există atestată o cultură, Cultura Nova, de origine răsăriteană, care se răspândește din Nord-Vestul Mării Negre spre Republica Moldova de azi și cele mai vestice puncte cu descoperiri sunt undeva în zona Aiudului, la poalele Munților Apuseni, că această cultură atinge și pragul de secol XII î.Hr, dar prin metode arheologice depozitul de bronzuri de la Suseni nu poate fi legat de această cultură.

Specialiștii spun că din păcate nu au mai fost și alte descoperiri la Suseni, deși obiecte din bronz din zona acestei comune au mai ajuns în colecția Muzeului Județean Mureș.

'Au fost donate Muzeului Județean alte două piese de bronz, o brățară și o daltă cu toc, tot de la Suseni, am fost în zonă, dar din păcate nu am găsit alte piese. Zona în care au ieșit la suprafață cele două piese sunt departe de depozitul unde a fost descoperită Fibula de la Suseni. Nu știm cine folosea această podoabă, pentru că nu am găsit-o într-un mormânt, de exemplu, care ne-ar fi putut da un răspuns pe baza cercetării antropologice a unui schelet (...) Astfel de piese sunt fie descoperiri izolate, fie găsite în depozite, care sunt privite ca și descoperiri cu o anumită încărcătură simbolică. Pentru cine sau cum au fost depuse, nu avem asemenea informații. Probabil pentru o divinitate', a accentuat Rezi Botond.

Într-un articol intitulat 'Le depot en bronze de Suseni', publicat în 1952 în Revista Dacia I de Aurel Filimon, cel care în 1921 a înființat Muzeul din Târgu Mureș, au fost descrise condițiile în care a fost descoperită Fibula de la Suseni la cariera de argilă din localitate. Articolul citează afirmațiile unor muncitori potrivit cărora s-a descoperit o vază mare, care conținea obiecte de bronz. În articol se arată că 'vaza care conținea obiectele s-a spart și n-a putut fi reconstruită. Comoara se compune din 91 de piese întregi și fragmentare', iar în inventarul pieselor descoperite care a fost publicat — care ulterior a mai suferit unele modificări — figurează 8 vârfuri de lance, 10 securi cu dispozitiv de înmănușare (celturi), din care 5 întregi și 5 fragmentare, 14 seceri, 33 de brățări, 3 fragmente de săbii, fragmentare și fibulele, printre care și celebra Fibulă de la Suseni.

Descoperirea arheologică deosebit de valoroasă a devenit simbol al județului Mureș, figurează pe actuala stemă a județului și este distincția cea mai importantă care se acordă de către Instituția Prefectului — Județul Mureș de Ziua Națională a României.

↧

Comorile de la Cucuteni

July 27, 2014, 3:06 am

≫ Next: Scafandrii din Constanța au descoperit o navă antică

≪ Previous: Fibula de la Suseni, o comoară unică în lume

Cucuteni este o comună amărâtă din Moldova. Cu toate acestea, acest punct geografic este considerat kilometrul zero al civilizaţiei europene. Ţărănii găsesc şi acum în urma plugului fragmente din vase vechi sau mici piese din aur de valoare inestimabilă, scrie Jurnalul.

“Dacă s-ar face investigaţii s-ar găsi multe, oamenii nu caută, n-au timp”, a spus primarul comunei, Panfilică Brânză. Sătenii au avut cu ani în urmă comoara în mână şi au scăpat-o. Desfundau la vie cu un plug din acela mare. Au găsit aur, era prin ‘70 şi ceva. Bucăţi mari de aur. A luat fiecare câte o bucată. Pentru că era mai roşcat, au crezut că e alamă. Unul a făcut nu ştiu ce la coteţul de porci, altul a bătut aurul la colţul poiatei... Au venit cei de la Securitate şi cu câţiva bănuţi au strâns tot aurul, chiar şi de la cei care şi-au dat seama că e metal preţios - de la aceştia l-au luat cu forţa. După ce piesele au fost recuperate, specialiştii le-au reconstituit, era vorba despre un coif. Piesa, foarte importantă, se află acum la Muzeul de Istorie din Bucureşti”, adaugă edilul.

Cultura Cucuteni

De curând s-a terminat la Iaşi cea de-a XXXII-a ediţie a Târgul Naţional de Ceramică Cucuteni. Ca în fiecare an s-au strâns sute de creatori, meşteri populari ce au expus şi au vândut din produsele lor: vase, ulcioare, în general obiecte din lut utilitare şi decorative. Denumirea manifestării este legată de tezaurul din comuna ieşeană cu acelaşi nume. Cultura Cucuteni reprezintă apogeul artei preistorice din întregul eneolitic european, cum spun specialiştii, de acum mai bine de 5.000 de ani, perioadă în timpul căreia se foloseau uneltele din piatră măiastru şlefuite sau din aur ori cupru. O cultură care reprezintă foarte mult pentru noi, mai ales că primele semne ale existenţei sale au fost descoperite aici, în România, demonstrându-se, astfel, existenţa unei civilizaţii înaintate în zonele unde au trăit cândva tracii şi geto-dacii. Şi această zonă se află la câteva zeci de kilometri de Iaşi, în localitatea care a şi dat numele culturii, Cucuteni, cea mai mică comună din judeţul Iaşi, însă cea mai însemnată din Moldova din punct de vedere istoric. Cătunul e situat la circa 10 kilometri de oraşul Târgu-Frumos. Am ajuns pe dealul unde s-au descoperit în secolul trecut câteva misterioase morminte şi unde comuniştii au înălţat un muzeu unic în România. Şi astăzi, într-un dulăpior de la Primărie, se adună zeci de resturi din vase vechi, preţioase, găsite periodic de ţăranii din sat. Aceştia sunt plictisiţi de astfel de preţioase relicve şi nu le mai dau nicio importanţă. Nimeni nu mai are timp de ele. “Pe oriunde te întorci găseşti aşa ceva, pe dealuri, prin grădinile oamenilor, peste tot. Sătenii, ocupaţi cu munca câmpului, nu mai dau de mult timp importanţă la aşa ceva, pur şi simplu le lasă în plata Domnului”, a mai spus primarul.

Sătenii au găsit bucăţi mari de aur. A luat fiecare câte o bucată

Se spune că unii găsesc adevărate tezaure, sau cel puţin rămăşiţe ale acestora, dar nimeni nu se mai laudă cu aşa ceva. Alţii sunt de părere că ce era mai important a fost descoperit acum 100 de ani, dar cine mai ştie: astăzi, banul, averea sunt la mare căutare în sărăcia de la ţară. Cel mai longeviv edil din zonă a fost Mihaiu Tun. Tun este primarul care a participat la inaugurarea ineditului şi singularului muzeu sătesc de acest fel de la Cucuteni. Prezent de-a lungul anilor aici, a vegheat la exploatarea bogăţiei istorice a localităţii. De pe vremea lui, la Cucuteni istoria răsare de peste tot, din stratul de pătrunjel, din tufa de cartofi, din lanul de porumb, de oriunde. Mai ales din coada plugului. Chiar şi aur. “Eu nu stau să văd ce iese din brazdă, dacă răsare un vas vechi ori vreun coif de aur”, spune un ţăran cucutean. Fostul edil ca şi mulţi alţi săteni au găsit multe valori pe dealurile comunei. Una din ele este acea amforă întreagă, neciobită. Mihaiu Tun o are la el acasă, acum e a lui”, spune un sătean.

Istoricul descoperirilor

Povestea descoperirilor de la Cucuteni este una lungă şi interesantă. Primele piese Cucuteni au fost găsite acum 126 de ani, pe dealul Cetăţuia din satul Băiceni, foarte aproape de Cucuteni. Un renumit folclorist ieşean, profesorul Theodor Burada, se îndrepta spre localitatea Cotnari pentru a vedea biserica lui Ştefan Cel Mare. Pe drum s-a întâlnit cu câţiva săteni din Cucuteni care găsiseră vase vechi şi s-a oprit acolo. De regulă, oamenii scoteau piatră din pământ pentru a face beciuri sau alte construcţii şi aşa au ajuns ei să găsească “ulcelele” preţioase. Duceau piatra la târg cu carele, o mai şi vindeau pentru construcţii, toată era ornată cu cioburi de oale străvechi. În 1889, au poposit aici primii specialişti. Cercetătorii D. Butculescu şi Grigore Buţureanu au făcut cercetări la faţa locului, iar rezultatele le-au prezentat la Congresul Internaţional de Arheologie de la Paris. La forumul mondial, cele expuse de români au suscitat interesul germanului Hubert Schmidt, care a sosit în România şi a făcut aici săpături sistematice în 1909 şi 1910. Rezultatele cercetărilor sale au fost publicate în 1932, în monografia “Cucuteni in der oberen Moldau – Rumanien”. În aceasta, el a stabilit principalele etape de evoluţie ale culturii de ceramică pictată care aparţine neoliticului. Cultura Cucuteni era una unică în Europa de acum circa 5000 de ani, comunităţile de aici făcând parte dintr-o civilizaţie dezvoltată, comparabilă cu cele mai strălucite manifestări ale eneoliticului din regiunea Asiei. Mai mult, în 1976, pe dealul Cetăţuia s-au găsit locuinţe străvechi, apărate de pante abrupte, intrarea spre acestea fiind îngrădită de două şanturi de apărare. S-au dezvelit acele locuinţe şi s-a observat că erau la suprafaţă, cu platformă de piatră sau lut ars, având în interior cuptoare sau vetre. În interiorul acestora au fost găsite vase din lut ars, piese din piatră şlefuită, cioplită, ori din cupru, unelte din os şi corn, dar şi o mare diversitate de statuete zoomorfe şi antropomorfe, în special feminine. La acea vreme, femeia care aduce pe lume urmaşi avea un statut deosebit, de aceea şi reprezentarea ei sub forma statuetelor. Pe întregul teritoriu al comunei Cucuteni au fost descoperite şase astfel de aşezări.

Muzeul

În partea de nord a satului Cucuteni, pe dealul numit “La Pietrărie”, e locul acestei necropole tumulare geto-dacică, cum o numesc specialiştii, datând din secolul IV î.Hr. Opt movile funerare, numite tumuli, vizibile şi astăzi. Trei dintre acestea au fost cercetate cu minuţiozitate. Despre cea mai mare dintre ele, înaltă de 3,3 metri şi cu un diametru de circa 40 de metri, se bănuieşte că ar fi mormântul unui conducător. Toată această importantă descoperire este protejată din 1984 de o construcţie interesantă. Între 1976 şi până la inaugurarea ineditului muzeu s-au făcut săpături, s-a cercetat cu minuţiozitate de arheologi, sprijiniţi de localnici, care erau plătiţi foarte bine la acea vreme. Până şi copiii îi ajutau pe specialişti pentru a scoate la lumina relicve ale istoriei milenare a Europei. Muzeul este practic o clădire ridicată deasupra lor, care dă posibilitatea vizitării şi vizualizării din cadrul unor balcoane speciale a mormintelelor. “Movila adăposteşte o incintă de piatră în formă de pâlnie, cu un contur aproape rectangular, cu colţurile rotunjite, prevăzută în partea de sud-est cu o cale de acces. În cuprinsul incintei s-au descoperit patru morminte de incineraţie, unul principal, pentru care s-a ridicat movila, şi alte trei secundare”, se arată într-un ghid al muzeului. Monumentul princiar de incineraţie din centrul movilei nr. 2 era alcătuit din oase umane calcinate, depuse pe un edificiu din lespezi de piatră, protejat de o construcţie boltită.

Dealul regilor

Tot în necropolă s-au găsit patru pandantive perforate din argint aurit, cu decor în relief, mărgele sferice din pastă calcaroasă, fragmente de căni şi castroane lucrate la roată. Numărul mare de morminte de “La Cetăţuia” sugerează faptul că aici a existat o necropolă princiară, un adevărat “deal al regilor”. Practic, construcţia monumentală pentru protejarea movilei adăposteşte singurul monument de acest tip din România. Există o legendă certificată ştiinţific care spune că după ce soţul care avea mai multe femei murea, se ţinea un sfat prin care se hotăra care l-a iubit mai mult şi aceasta era înjunghiată şi îngropată împreună cu el. De aici şi mormintele secundare, laterale de cel principal. Până şi portarul edificiului e doldora de cunoştinţe despre istorie, eneolitic. Urc pe scările înguste, păşind pe braţele de lemn, în balcoanele ce atârnă deasupra mormintelor. Ba, mai mult, pentru a face o fotografie fix de deasupra gropii, am păşit nesigur, întrebând dacă e voie şi nu stric ceva chiar aproape de tumuli. Am călcat pe bucăţile de pământ vechi de 5000 de ani. Părea că intru într-o altă lume demult dispărută. Căţărat deasupra colosului cu burta răvăşită, am pătruns cu bliţul aparatului foto până în rărunchii mormântului princiar. Aerul vechi, încremenit, mi-a dat fiori pe şira spinării. Mi-a fost frică să nu se desprindă ceva şi să mă înghită pământul, aşa că am păşit apoi repede pe aleea betonată de la marginea cupolei de beton şi de sticlă.

Aur la porci

Am ajuns la muzeu cu o Dacie veche, rezistentă la drumurile de ţară. Edificiul pare că se odihneşte în câmp. E ca o pălărie căzută din cer. La câteva sute de metri, ţăranii prăşesc porumbul printre coifuri, amfore şi artefacte nevăzute. Aici şi în împrejurimi, nu la mare distanţă, aproape de satul Băiceni, foarte aproape de Cucuteni, s-a descoperit întâmplător un adevărat tezaur. Piesele de aur erau folosite de săteni la coteţele pentru porci. Era în 1959. Obiectele de podoabă din aur descoperite formează unul dintre cele mai reprezentative tezaure getice datând din secolele V-IV î. Hr. Aproximativ 70 de piese întregi şi fragmentate cântărind circa 2.5 kilograme. Printre obiectele recuperate se remarcă coiful de paradă de tip getic, două brăţări spiralice, aplice pentru harnaşament şi butoni decoraţi în tehnica filigranului, mare parte din acestea fiind adăpostite la Muzeul Naţional din Bucureşti.

Comori nedescoperite

În localitate abia de trăiesc 1.390 de oameni, unii dintre ei, puţini, ce-i drept, fiind meşteşugari în ale olăritului. În anii ’80, după inaugurarea muzeului, s-a deschis prin Cooperaţie, cum era pe atunci, un atelier de olărit pentru readucerea în atenţie a tradiţiilor. Însă nu s-a continuat după 1989. Puţini mai fac astăzi aşa ceva. Atunci, pe vremea comuniştilor, au fost aduşi meşteri de la vestita localitate Marginea, însă, după 1989, uneltele s-au împrăştiat. Doar câţiva ani ani a durat experimentul. După 1990 au mai fost câteva iniţiative de valorificare a tezaurului istoric. Profesorul ieşean Vasile Cotiugă a realizat câteva locuinţe ca acum 5.000 de ani, construite fără instrumente de tăiat sau unelte moderne. O reeditare a unui sat din acele vremuri. Ca un experiment, a invitat apoi vara studenţii să locuiască în ele, după care a dat foc caselor, tot pentru a obţine efectele prin care s-au păstrat până astăzi şi mormintele şi alte resturi ale civilizaţiei, ale locuinţelor. Dar şi această iniţiativă a fost abandonată. Singura care a rămas este o tabără de sculptură care îşi deschide anual porţile la Cucuteni, tot în timpul verii.

Cu aşa mare bogăţie istorică, te întrebi dacă localitatea Cucuteni nu e căutată de românii din toate colţurile ţării. Ei bine, nu, mai degrabă turiştii străini vin cu autocarele, dar şi ei sporadic, pentru că nu au posibilităţi de cazare. Şi e greu şi cu prezentarea care trebuie făcută într-o limbă străină, planşele din muzeu fiind în română. Vara, când e tabăra de sculptură, vin în weekend şi turiştii străini cu autocarele. Cei de aici sunt de părere că s-ar putea continua cercetările arheologice: “La Pietrărie sunt şi acum câteva movile care se văd, dar nu le-a cercetat nimeni. Se poate să fie ca înainte, când dealul gemea de câte vase erau şi se scoteau. Acum oamenii ar mai căuta ei bogăţii pentru ei, dar e rezervaţie palentologică”, mi-a spus primarul comunei. Aşa că oamenii nu mai au voie să ia nici piatră, dar oricum sobe sau beciuri din piatră nu-şi mai fac, însă cioburi de vase vechi încă se găsesc la tot pasul. De fapt, oamenii poate mai descoperă şi azi idoli din lut cu chip de femeie sau alte piese importante, dar mulţi nu le mai dau nici o importanţă. Le oferă drept jucării copiilor. Sărăcia e cea mai dureroasă, important e să supravieţuieşti, iar pe ei nu îi mai interesează civilizaţiile trecute, fiindcă se chinuiesc să trăiască de la o zi la alta. Motivele cucuteniene cu spice de grâu, păsări, tind să dispară complet odată cu invazia chinezăriilor, care-s ieftine. Înainte de 1989, mai era tradiţia ţesutului, dar acum nu mai coase mai nimeni, aşa că motivele vechi au cam dispărut. Totuşi, alţii încă apreciază bogăţiile Cucuteniului, pentru că multe dintre ele au luat drumul Moscovei, odată cu o parte a tezaurului naţional. Au fost trimise în 1917 în Rusia spre păstrare şi nu au mai fost aduse înapoi. Altele zac în depozite pe la Iaşi la Palatul Culturii sau în capitală. Cu toate acestea, multe dintre piesele Cucuteni existente încă în ţară, în special cele mai importante, participă la tot felul de expoziţii grandioase în lume, la Vatican, la New York sau în altă parte. Ele fac şi astăzi gloria României.

Sătenii, căutători de aur?

Îl întreb pe portarul muzeului dacă a căutat şi el aur prin împrejurimi. Răspunde că nu are voie să caute, dar dacă ar găsi şi-ar da imediat demisia. “Nu uitaţi să treceţi că la Muzeul din Cucuteni nu este paznic, ci agent de pază, pentru că am făcut cursuri să păzesc istoria neamului”, spune agentul de pază., mai scrie Jurnalul.ro. Îşi aminteşte ce a fost la Cucuteni la Revoluţia din 1989: atunci oamenii au venit din sat împreună cu miliţianul şi au smuls portretele lui Nicolae şi Elena, care se aflau în muzeu, şi le-au dat foc. Au băut, s-au distrat, au făcut revoluţie la muzeu. Acum, locul tablourilor a rămas gol, ca şi mormintele, ca şi sufletele sătenilor din Cucuteni, nişte oameni din ce în ce mai sărăci.

↧

Scafandrii din Constanța au descoperit o navă antică

July 27, 2014, 3:27 am

≫ Next: Noi comori au fost recuperate din ocean

≪ Previous: Comorile de la Cucuteni

Scafandrii de la Club Marine Explorer din Constanţa au descoperit rămăşiţele unei nave antice îngropate în nisip. Aceasta măsoară 20 de metri şi se află la o adâncime de circa 17 metri.

Scafandrii de la Club Marine Explorer au făcut luni o descoperire importantă, în timpul unei misiuni de rutină pentru verificarea ţintelor de pe sonar. În zona portului antic, la doi kilometri de comandament, aceştia au detectat rămăşiţele unei nave antice îngropate în nisip.

Pe amplasament au fost găsite rămăşite ale balastului: roci, bucăţi de cărămidă, fragmente ceramice şi lemn.

Analiza geologică a acestora a demonstrat că este vorba despre roci magmatice ce provin de pe coasta Italiei.

Cel mai probabil, corabia s-a scufundat în urma unei furtuni şi a ajuns pe fundul mării cu chila în sus. Din acest motiv se crede că încărcătura se află încă la bord, mai precizează sursa citată.

Deocamdată însă, scafandrii de la Club Marine Explorer nu pot explora epava şi recupera eventuala încărcătură, întrucât au nevoie de aprobări speciale.

Sursa imagini, precum si alte detalii gasiti pe pagina de Facebook a clubului, dând click AICI.

↧

Noi comori au fost recuperate din ocean

July 28, 2014, 1:33 am

≫ Next: Omul care a avut acces la documente secrete din biblioteca Vaticanului: "Limba latină se trage din cea română și nu invers"

≪ Previous: Scafandrii din Constanța au descoperit o navă antică

Peste 13500 de monede din aur și argint, precum și "elemente importante ale patrimoniului cultural", au fost recuperate în largul coastei Carolinei de Sud de către Odyssey Marine Exploration, care continuă căutările in sit-ul naufragiului SS Central America.

Pe 18 iulie 2014, compania de explorare marină la mare adâncime a prezentat un inventar complet al comorii recuperate, care include o mare varietate de monede din aur și argint, inclusiv o moneda rară de 20 dolari. De asemenea, compania a declarat că pe lângă moneda Double Eagle a descoperit monede de 10 dolari, 5 dolari, 2.50 dolari și 1 dolar, precum monede cu valori mai mici.

De asemenea, compania a anunțat că a recuperat lingouri din aur, pepite, praf de aur, dar și aur cu proveniența din alte țări.

Cercetatorul sef Bob Evans a precizat că monedele datează din anii 1823-1857 și sunt "o capsulă a timpului pentru aproape toate monedele care erau încă utilizate în anul 1857. Este uimitoare varietatea si calitatea monedelor, descoperirile din acest an fiind foarte diferite față de cele din anii anteriori."

Cu toate că lista de inventar a oferit unele detalii cu privire la monedele și artefactele recuperate, nu există informații cu privire la valoarea comorilor descoperite, motivandu-se că "rapoartele operaționale detaliate ar perturba recuperarea obiectelor vizibile."

În luna mai 2014, compania a raportat totuși că în timpul primei sale scufundări de două ore a recuperat aproximativ 28 de kilograme de aur, care ar valoara aproximativ 1,3 milioane de dolari.

Epava navei SS Central America a fost descoperită în anul 1988, la o adâncime de 7200 de metri, iar operațiunile de recuperare s-au desfășurat până în anul 1991. Operațiunile inițiale de recuperare au fost oprite in momentul în care descoperirea a devenit obiect al litigiilor juridice, 39 companii de asigurare depunand cereri pentru revendicarea aurului.

Pe 6 martie 2014, Odyssey, un pionier in explorarea de mare adâncime in ocean, a primit contract exclusiv pentru operațiunea de recuperare a comorilor.

Conform datelor istorice, nava SS Central America a fost prinsă pe 12 septembrie 1857 într-un uragan și s-a scufundat la 160 mile în largul coastei Carolinei de Sud. Nava avea 425 de pasageri, împreună cu o mare încărcătură de lingouri de aur si monede noi.

↧

Omul care a avut acces la documente secrete din biblioteca Vaticanului: "Limba latină se trage din cea română și nu invers"

July 28, 2014, 2:19 am

≫ Next: Sfaturi pentru o mai bună detecție de metale

≪ Previous: Noi comori au fost recuperate din ocean

Miceal Ledwith, confident al Papei Ioan Paul al II-lea şi omul care a avut acces la toate documentele secrete din biblioteca Vaticanului, a făcut recent o afirmaţie care a şocat lumea academică şi nu numai. El a declarat că latina cultă se trage din limba română străveche, nu invers, cum se credea până acum, anunță libertatea.ro.

Într-un interviu acordat postului de televiziune TVR Cluj, în decembrie 2012, Miceal Ledwith, fost consilier al Papei Ioan Paul al II-lea (foto), unul din oamenii care au avut acces la cei 230 de kilometri de rafturi cu cărţi din arhiva bibliotecii Vaticanului şi fost membru al Comisiei Teologice Internaţionale, a făcut o declaraţie şocantă: “Chiar dacă se ştie că latina e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba română este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba română, sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers. Cu alte cuvinte, nu limba română este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă românească. Aşadar, vreau să-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale (limba latină - n.r.)”. Această declaraţie o puteţi vedea in videoclipul de mai jos, la minutele 52:30 - 53:11.

Cu alte cuvinte, teoria conform căreia romanii au cucerit o parte din Dacia, iar dacii, inclusiv cei din teritoriile necucerite de Roma, şi-au abandonat limba strămoşilor lor şi au început să vorbească latina e falsă. Conform declaraţiei lui Ledwith, la întâlnirea lor cu romanii, dacii nu au avut nevoie de translatori: vorbeau deja limba din care se născuse chiar latina. Din această perspectivă, românii apar drept unul şi acelaşi popor cu dacii, continuatorii direcţi şi legitimi ai acestora. Mai mult, ar rezulta că şi romanii ar fi fost neam tracic. Menţionăm că Miceal Ledwith este o personalitate irlandeză care nu are interese personale în România. De asemenea, reamintim că Papa Ioan Paul al II-lea a spus, cu ocazia vizitei în ţara noastră, din anul 1999, că România este “Grădina Maicii Domnului”. În această ordine de idei, se pune întrebarea: ce ştiu cei de la Vatican despre noi, iar noi habar nu avem?

Genetic, nu ne-am schimbat de 5.000 de ani, suntem tot daci. Un studiu de paleogenetică, realizat între anii 2003-2006, a arătat că genetic suntem daci, iar teoria latinizării făcute de Imperiul Roman este falsă.

Studiul, realizat de dr. Georgeta Cardoş (foto), specialist în genetică, cu sprijinul Universităţii din Hamburg, Germania, a pornit de la ţesuturi osoase recoltate din peste 20 de situri arheologice din România, de la un număr de 50 de indivizi aparţinând populaţiilor care au trăit aici cu 5.000 de ani în urmă. Datele genetice obţinute au fost comparate cu cele ale românilor de astăzi. Concluzia a fost că între actuala populaţie a României şi cele care au trăit pe teritoriul acestei ţări cu 5.000 de ani în urmă există o clară înrudire genetică, iar fondul de bază dovedeşte continuitatea şi legătura strânsă cu populaţia străveche, adică cu dacii, ramura nord-dunăreană a marelui neam tracic, mai anunța Libertatea.

↧

Sfaturi pentru o mai bună detecție de metale

July 30, 2014, 2:24 pm

≫ Next: Detectoare VLF vs. detectoare PI - Avantaje și dezavantaje

≪ Previous: Omul care a avut acces la documente secrete din biblioteca Vaticanului: "Limba latină se trage din cea română și nu invers"

Am deschis acest subiect de discutii, pentru ca detectoristii cu mai mare sau mai mică experiență să ofere diverse sfaturi colegilor de hobby. Orice sfat este binevenit, chiar daca pare banal sau chiar daca nu sunteti sigur de el. E recomandabil sa păstram discutiile la nivel oarecum practic si sa nu diluăm acest subiect cu discutii offtopic. Sa dam cateva exemple de astfel de sfaturi, asteptând in acelasi timp altele de la dvs, la comentariile articolului.

Exemplul 1: Detectoare de metal pot ajuta la descoperirea de comori, dacă sunt utilizate corect. Tehnicile utilizate de către experții in detectie implică de obicei doua mari "secrete", mai mult decat orice altceva: răbdare si pasiune. Când scanezi pe o pajiște, în căutarea de comori istorice, nu uita că scanând puțin mai incet poate insemna de fapt diferenta dintre o decoperire sau ratarea descoperirii. La urma urmei, dacă sunteți în căutarea a ceva care a asteptat in pământ 100 de ani, 500 de ani sau 2000 de ani, poate să mai aștepte câteva minute, pentru a fi găsit!

Exemplul 2: Cele mai multe detectoare de metale funcționează prin crearea unui câmp magnetic. Dacă veți tine bobina de detecíe cat mai jos, cu atat mai adanc va pătrunde în sol campul magnetic. Acest lucru înseamnă că trebuie să țineti detectorul cât mai aproape de sol, mai tot timpul.

Exemplul 3: Faceti scanarea cu o miscare lenta și deliberată. Ideea este de a oferi detectorului de metale timpul necesar pentru a detecta in pământ depozite mici de metale, aceasta detectie de obicei nefiind posibilă la o "măturare" foarte rapidă. Dacă sunteți într-un loc plin de "gunoaie", asigurați-vă că oferiti mai mult timp fiecarei treceri cu detectorul peste portiunea scanată.

Exemplul 4: Detectoarele de metal au diverse sunete, în funcție de ceea ce au detectat. Trebuie să înveți să le diferentiezi, pentru ati da seama ce poate indica sunetul. Fierul, aurul, argintul, cuprul și oțel pot avea astfel propriile lor sunete, distinct oferite de catre detectorul de metale. Obișnuirea cu detectorul si diferențiare sunetelor vă va câstiga timp, evitand săparea pentru a dezgropa in final doar obiecte neinteresante, cum ar fi cuie ruginite și capace de sticlă. Veți stii ce semnale să ignorati, atunci când vă veți cunoaște cu adevărat detectorul de metale.

Exemplul 5: După ce tipar mișcăm detectorul când scanăm ? In nici un caz in zig-zag, cum fac majoritatea cautatorilor, mergand continuu si miscand detectorul stanga - dreapta. Astfel veti avea o traiectorie in zig-zag si puteti trece pe langa obiecte importante, mai ales daca avansati repede inainte. Metoda in zig-zag este eficienta oarecum, doar daca inaintati extrem de incet, ceea ce nu cred ca fac majoritatea.

Trebuie sa cautati in forma de E ( model E al cautarii ). In acest mod nu veti rata nici un obiect pe suprafata de cautare ( bineinteles, pana la adancimea la care scaneaza detectorul dumneavoastra) .

Cum se aplica mai exact acest model? Pornind de la stanga parcelei alese, scanati spre drepta, in lateral, fara sa avansati in mers in fata, pana ajungeti la marginea din dreapta a parcelei alese, apoi inaintati in fata doar atat cat are diamentru bobina detectorului dumneavoastra ( 10-20 cm ), apoi scanati spre stanga pana la marginea din stanga a parcelei alese, apoi iar avansati cat are diametrul bobina de cautare a detectorului dumneavoastra, iar scanati spre dreapta fara sa inaintati in timpul scanariii laterale, si tot asa mai departe, pana terminati de scanat intreaga parcela. Stiu, poate fii monoton, dar va luati o grija: daca nu ati gasit nimic acolo, inseamna ca nu este chiar nimic pe acel teren pana la adancimea la care scaneaza detectorul dumneavoastra ( mai multe detalii în articolul de AICI).

Au fost 5 exemple, nu stiu dacă sunt prea bune si nici dacă sunt foarte corecte. Astfel de exemple constructive așteptăm si din partea dvs la comentarii, în speranța ca vom ajuta si pe alti colegi de hobby cu sfaturi pentru o mai bună detecție de metale.

↧

Detectoare VLF vs. detectoare PI - Avantaje și dezavantaje

August 4, 2014, 2:58 am

≫ Next: Comoară antică descoperită cu ajutorul unui detector de metale în comuna suceveană Cacica

≪ Previous: Sfaturi pentru o mai bună detecție de metale

Pasionatii de detectie metal au la dispozitie mult tipuri de detectoare de metale. In principal sunt fabricate doua tipuri: detectoare VLF ( foarte joasă frecvență ) și detectoare PI ( puls inducție ). Ambele tipuri au puncte forte și punctele slabe.

Scopul prezentului articol este de a oferi incepatorilor in detectia de metale un topic de discutii, pentru a afla mai multe informatii despre aceste diferențe, încât să-i ajute în luarea unei decizii in privinta categoriei din care sa facă parte detectorul de metale pe care il vor cumpara.

Dintre cele două categorii, detectoarele VLF sunt cele mai populare, fiind fabricate și vândute catre detectoristi in mai mare numar decat detectoare PI, deoarece detectoarele VLF sunt mai versatile. Acest tip de detectoare oferă un echilibru mai bun între mineralizarea solului și discriminarea între diferitele tipuri de metale. Pot oferi chiar o mai buna idee despre ținta pe care au detectat-o, ceea ce inseamna că puteți decide mai usor dacă trebuie sau nu să săpați pentru a extrage respectivul obiect din pământ, evitând astfel sa săpati după o multime de gunoaie. Aceste detectoare sunt dotate deseori cu un ecran care afișează diverse tipuri de opțiuni și informații, de la presetări personalizate până la tipul de tință pe care să o detecteze.

Detectoarele de metale PI sunt folosite pentru o detectie mai specializată. Sunt un tip de detectoare ce detecteaza simultan toate metalele ( all metal ). Deși unii detectoristi spun exista unele metode si pasi de urmat pentru a face o oarecare discriminare, detectoarele PI nu oferă nici astfel capacitatea de discriminare ale detectoarele VLF. Însă, fiindca semnalul nu este afectat de mineralizarea cu fier a solului, detectoarele PI pătrund mult mai bine in adâncime, inclusiv în apă sarată și nisip umed și pot sa fie utilizate foarte eficient in zonele cu foarte putin gunoi. Acest tip de detector este de asemenea frecvent utilizat pentru căutarea de pepite de aur, deși si un VLF poate executa decent aceasta sarcină.

Mai jos aveti doua astfel de comparatii intre cele doua tipuri de detectoare:

Pentru un incepator in detectie, este recomandabil tipul VLF de detectore de metale. Preturile detectoarelor VLF variaza de la peste o sută de euro la peste o mie de euro. Dupa ce acumulați mai multa experiență in detectia de metale, detectoarele PI pot să devină un instrument valoros pentru detectarea în anumite locații și pentru scopuri de detectie specifice. Cu toate acestea, majoritatea pasionaților de detectie metale au doar unul sau mai multe detectoare de tip VLF, fara a detine si un detector de tip PI.

Dvs. ce părere aveți ? Care detectoare sunt mai eficiente? Cele PI sau cele VLF? Merită ca un detectorist sa investeasca in ambele tipuri de detectoare de metale?

↧

Comoară antică descoperită cu ajutorul unui detector de metale în comuna suceveană Cacica

August 7, 2014, 1:01 am

≫ Next: Norocul începătorului: a descoperit monede romane din aur, în valoare de peste 125.000 euro, în primele 20 minute de utilizare a primului său detector de metale

≪ Previous: Detectoare VLF vs. detectoare PI - Avantaje și dezavantaje

Paul Croitoru, un pasionat de detecție metale, a descoperit pe un drum din comuna suceveană Cacica o comoară formată din 309 monede întregi din argint brut, plus alte 40 fragmentare, dintre care o parte pot fi reconstituite. Tezaurul cântăreste aproximativ 1,5 kg.

Comoara a fost descoperită la marginea unei păduri, în perioada 2-3 august 2014, cu ajutorul unui detector de metale Garrett ACE 150, care este unul relativ ieftin ( doua sute de euro ).

Monedele au fost descoperite la adâncimi între 4 cm si 70 cm, împrastiate pe o suprafata de 25 mp ( 5 x 5 m ).

Monedele, cu dimensiuni ce variază între 15-22 mm, sunt probabil imitații de tetradrahme Philip al II-lea al Macedoniei (n. 382 î.Hr .– d. 336 î.Hr, tatăl lui Alexandru cel Mare ) și au fost predate miercuri în custodia Muzeului Bucovinei, dupa cum a declarat Emil Constantin Ursu, directorul instituției.

„Fiecare monedă este din argint brut, un argint care nu este de o foarte bună calitate. Unele dintre monede au pe o parte chipurile unor personalităţi ale acelor vremuri şi pe cealaltă parte un cal sau diverse alte însemne”, a declarat Viorel Blănaru, consilier la Direcția pentru Cultură Suceava. Descoperirile arheologice anterioare ( din 1989 ) de la Cacica au atestat că aici a existat una din cele mai vechi exploatări de sare recristalizată din saramură (prin fierbere și evaporare) din Europa, datate din perioada culturii Starčevo-Criș din neoliticul timpuriu. În zonă există și acum mai multe izvoare sărate.

Tezaurul descoperit luna aceasta la Cacica este insa unicul de acest fel descoperit vreodată la Suceava. Pe teritoriul judeţului, în urma săpăturilor arheologice, s-au mai descoperit şi alte comori, datând din epoci mai puţin îndepărtate. „Atunci când împreună cu Florin Hău făceam săpături la Curtea Domnească am mai găsit un tezaur de 450 de piese datând din prima partea a domniei lui Ştefan cel Mare. Tezaurul era format din monede mici. Aici (tezaurul de la Cacica – n.r.) este vorba despre o cantitate de peste 1,5 kilograme de argint”, a mai precizat Viorel Blănaru.

„Monedele dacice sunt imitaţii după cele macedonene. Sunt copii după monedele emise de regii Filip al II-lea şi Alexandru cel Mare. Au în jur de patru grame sau puţin peste 4 grame fiecare. După ce un specialist numismat va studia tezaurul şi va publica rezultatele cercetării sale, atunci se vor putea formula diverse ipoteze. Un aspect este cert: până acum, în Bucovina, nu s-a mai descoperit tezaure de monede dacice”, a spus Victoria Batariuc, doctor în istorie medievală şi fost arheolog al Muzeului Bucovinei.

După ce va fi restaurat va intra în patrimoniul Muzeului Bucovinei.

Pasionatul detectorist Paul Croitoru a respectat cu strictețe legea si a anunțat inițial Primăria, apoi a mers la Direcția Județeană de Cultură. În final, tezaurul a ajuns la Muzeul Bucovinei, un reprezentant al acestei institutii confirmând autenticitatea artefactelor. Predarea s-a făcut şi în prezenţa unui angajat al Primăriei Cacica, aşa cum prevede legea.

Reprezentantul Muzeului Bucovinei a arătat că descoperitorul tezaurului trebuie sa fie recompensat cu 30% din valoarea monedelor ( vechi de aproximativ 2300 ani ) ce compun comoara.

Ca opinie personală, tinand cont de valoarea istorică a tezaurului, detectoristul ar trebui să primească 45% din valoarea de piața a monedelor.

„Ar trebui să primesc 30% din valoarea obiectelor şi încă 15% dacă este vorba despre tezaur. Dacă voi primi ceva, îmi cumpăr un nou detector de metale”, a precizat Paul.

Paul Croitoriu este unul dintre puţinii suceveni căutători de metale. Este pasionat de istorie şi, în mod special, de arheologie. Nu-i place să i se spună „căutător de comori”, cu toate că are un aparat de detectat metale pe care îl foloseşte în expediţiile sale. A plătit pe el 200 de euro, l-a cumpărat anul trecut şi spera să găsească în pământ vârfuri de săgeţi medievale şi o cască de soldat din cel de-al Doilea Război Mondial.

Paul Croitoriu a fost mai norocos de atât. Cu ajutorul aparatului său a reuşit să găsească tezaurul geto-dacilor pe un drum public, între Cacica şi Pârteştii de Sus, drum despre care vârstnicii spun că ar fi fost „al regilor”. S-a întâmplat la finele săptămânii trecute. „Am făcut o partidă de detecţie împreună cu un prieten din străinătate”, ne-a spus bărbatul. „Înainte să găsesc monedele, am dat peste o cutie de conserve”, a completat Paul.

Imediat după ce a găsit tezaurul, bărbatul a contactat autorităţile. Susţine că nu s-a gândit nicio secundă să păstreze cele peste 300 de monede, pe care le-a găsit împrăştiate pe o rază de aproximativ cinci metri. Tentaţia a fost mare, dacă ne gândim că pe site-urile specializate o monedă geto-dacică, aşa cum sunt cele descoperite de Paul, se vinde cu 500 de euro. Altfel spus, pe piaţă, comoara de la Cacica valorează aproximativ 150.000 de euro. „M-am gândit să fiu un exemplu pentru fiul meu. Şi el este pasionat de istorie”, a spus bărbatul.

Valoarea istorică a acestor monede este mai mare decât cea bănească. Monedele sunt indicii clare că geto-dacii au trăit şi pe aceste teritorii sau au făcut comerţ în zonă. Tezaurul este primul de acest gen descoperit în judeţul Suceava şi cel mai mare descoperit până acum pe teritoriul României.

În acest articol a fost coroborate din informatii si fotografii din urmatoarele surse: ziarulevenimentul.ro, monitorulsuceava.ro si forumul detectiemetal.com.

PS: Daca sunt informații eronate în acest articol, vă rugam să faceți precizări la comentarii, să le corectăm.

↧

Norocul începătorului: a descoperit monede romane din aur, în valoare de peste 125.000 euro, în primele 20 minute de utilizare a primului său detector de metale

August 10, 2014, 6:50 am

≫ Next: Un uriaș mormânt a fost descoperit în Grecia

≪ Previous: Comoară antică descoperită cu ajutorul unui detector de metale în comuna suceveană Cacica

"Norocul începatorului" este o expresie folosită în diverse domenii de activate. Desi provine probabil din lumea jocurilor de noroc, expresia este cu atât mai încântătoare cu cât se aplică celor care încearcă un nou hobby.

Wesley Carrington era într-o excursie, încercand să îsi testeze primul său detector de metale, pe care tocmai ce îl achiziționase. La doar 20 de minute de la începerea testelor, a descoperit un tezaur de monede romane din aur, estimate financiar la valoarea de 100.000 de lire sterline (peste 125.000 euro). Proaspatul detectorist a sugerat în glumă că ar fi "atins punctul culminant chiar la începutul carierei" sale de căutător de comori.

Novicele detectorist a dezvăluit că își cumpărase detectorul de metale de la un magazin local și l-a dus direct in pădure, pentru a-l testa. Descoperirile sale din primele minute au inclus o lingură și o jumătate de monedă recentă, dar apoi detectorul a început sa bipăie puternic. A săpat aproximativ 7 centimetri si a descoperit primele 55 de monede din aur, datând de peste 1600 de ani.

Experții anuntati de catre proaspatul detectorist au ajuns la locul descoperirii peste cateva zile si au mai găsit alte 104 de monede. Acestia au descris comoara ca spectaculoasă și de importanță națională.

Povestea din spatele remarcabilei descoperiri a aparut acum un an, la o expertiză oficială care a avut loc pentru a decide dacă monedele descoperite trebuie calificate drept "comoară". Specialistii autoritatilor din zona descoperirii ai decis că monedele vor fi trimise la British Museum, pentru o evaluare formală, înainte de a fi puse in vanzare la licitatie. Orice beneficii materiale obtinute din urma vanzarii comorii vor fi împărțite între descoperitor și proprietarul terenului unde a fost făcută descoperirea.

Detectoristul a spus ca nu mai efectuase detecții niciodată, dar că urmărise anterior câteva videoclipuri pe Youtube, pentru a afla cum se utilizează un detector. Apoi a cumparat din curiozitate cel mai ieftin detector de metale din magazinul local. La 20 de minute dupa ce a ajuns in padure si dupa ce a gasit cateva obiecte metalice fara valoare istorică, detectorul a scos un sunet puternic.

"Am săpat un pic in pamant si am găsit o monedă care era de culoare aurie, cu o cifră romană pe ea. Știam ce era, dar nu mi-am dat seama ce semnificației istorică are. Apoi am mai gasit două monede, ajungand in final la un total de 55. Monedele incepeau sa fie unite intre ele, cand le extrăgeam din pamant", a precizat descoperitorul comorii, care a mai spus că apoi s-a oprit din săpat, pentru că se înnoptase.

Câteva zile mai târziu, s-a întors la magazinul de unde cumpărase cu 135 lire sterline detectorul Garrett Ace 150. I-a aratat proprietarului magazinului de detectoare monedele gasite si l-a intrebat ce trebuie sa facă mai departe. Proprietarul magazinului a contactat autoritatile si muzeul local, iar un voluntar și personal arheologic de la muzeu au mers la locul descoperirii, reluând cautarile cu ajutorul unui excavator. Utilajul i-a ajutat sa gasească mai multe monede, mai exact încă 104 monede romane.

Examinarea ulterioară a monedelor descoperite a dezvăluit ca făceau parte din perioada domniei a cinci sau șase împărați romani, de la Honorius la Grațian, și că au fost bătute în diferite zone ale Europei, inclusiv pe teritoriile de astăzi ale Italiei, Germaniei, Franței, Turciei și Greciei.

Ofițerul de legătură pentru patrimoniu din zona descoperirii a declarat: "Am fost de zece ani in locatiile diverselor descoperiri și aceasta este cu siguranță cea mai spectaculoasă dintre cele la care am participat. Nu știu ce șanse mai sunt ca un astfel de noroc sa îl mai aibă cineva. Ca sa întelegeti mai bine, eu personal mai vazusem anterior doar patru monede de aur romane, gasite în 50000 de diverse descoperiri."

Descoperitorul comorii s-a alăturat intre timp unui club de detectoristi și a mai cumparat un detector nou, mai performant, dar nu a mai descoperit nici un tezaur.

↧

Un uriaș mormânt a fost descoperit în Grecia

August 14, 2014, 11:11 am

≫ Next: "Dacă găsiți vreo comoară, să-mi spuneți!"

≪ Previous: Norocul începătorului: a descoperit monede romane din aur, în valoare de peste 125.000 euro, în primele 20 minute de utilizare a primului său detector de metale

Arheologii care excavau o movilă veche din nordul Greciei au descoperit ceea ce pare a fi intrarea unui foarte important mormânt de la sfârșitul domniei regelui Alexandru cel Mare, mai mare decat oricare descoperit până acumau declarat oficialii greci.

Prim-ministrul Antonis Samaras, care a vizitat sit-ul arheologic din Amphipolis, a declarat ca descoperirea "este în mod clar extrem de importantă"și este datată între anii 325-300 î.Hr. "Săpăturile vor răspunde la întrebarea crucială: cine si ce a fost îngropat în interiorul mormântului", a declarat Samaras.

Alexandru cel Mare, care a început sa-si construiască imperiul incepand cu regiunea din nordul Greciei, ajungand până în India, a murit în anul 323 î.Hr. și a fost îngropat în Egipt. Companionii săi regali au fost înmormantati în mod tradițional într-un cimitir de lângă Vergina, departe spre vest. Mormântul bogat al tatălui lui Alexandru, Filip al II-lea, a fost descoperit în anii 1970.

Arheologii cred că recenta descoperire, care este înconjurată de un zid surprinzător de lung și bine construit, cu decoratiuni din marmură, pare sa fie mormantul unui oficial important.

Arhelogul Katerina Peristeri a susținut că atentia asupra movilei a fost atrasă de descoperirea, acum un secol, a unui imens leu din piatră, la 5 kilometri de sit-ul actual.

În trecut, leul a fost asociat cu Laomedon de Mytilene, unul dintre comandanții militari ai lui Alexandru, care a devenit guvernator al Siriei, după moartea regelui.

Este de așteptat ca mormântul să fie deschis în următoarele două săptămâni.

Până în prezent, muncitorii au prezentat 13 trepte care duc la o cale largă, flancată cu pereți de zidărie, care se termină într-un arc construit deasupra si care acoperă doi sfincsi cu aripi, dar fără cap, creaturi mitice care imbina caracteristici umane, de păsări și de leu.

Paza puternică a Poliție elene a imprejmuit movila, iar in zonă au circulat mașini si utitaje, care transportau pamantul rezultat din excavarea de marți.

Mormântul are 497 metri lungime și este construit cu marmura importată din insula Thassos. Există presupunerea ca uriasul mormânt a fost construit de către renumitul arhitect Dinocrates, care a fost prieten cu Alexandru cel Mare.

Autoritatile ele a declarat ca situl arheologic mentionat va dezvalui o multime de comori, ascunse privirii omului de peste doua milenii, dar si "ceva care va fi cu adevarat extraordinar si util pentru o istorie mai corectă".

↧

"Dacă găsiți vreo comoară, să-mi spuneți!"

August 18, 2014, 6:14 am

≫ Next: Un detectorist a descoperit un tezaur monetar în Bistrița-Năsăud

≪ Previous: Un uriaș mormânt a fost descoperit în Grecia

"Dacă găsiți vreo comoară, să-mi spuneți!" . Acest sfat, dat de către o femeie dintr-un sat cu 500 locuitori din Franța celor trei muncitori pe care îi angajase pentru amenajari in curte, s-a dorit a fi o glumă. Dar femeia nu stia poanta glumei: in timpul lucrarilor, muncitorii chiar au găsit o comoara și și-au însușit-o, fără să anunțe pe proprietarii terenului. Comoara era formata din aur in valoare de 1.2 milioane dolari, acesta fiind ingropat în gradina clientului.

Potrivit cotidianului local francez Paris Normandie, cei trei bărbați au fost citati intr-o instanță penala, sub acuzatia de furt, după sustragerea a 16 lingouri de aur și sute de monede ( tot din aur), pe care le-au descoperit ingropate în grădina unui cuplu.

Un serviciu de la ministerul francez de finanțe, însărcinat cu lupta impotriva spălarii de bani, s-a sesizat după ce unul dintre muncitori a încasat două cecuri în valoare de 270.000 de euro (361.000 dolari) și 30.000 de euro (40.000 dolari).

Chemat de către Poliție pentru a justifica aceste tranzacții neobișnuite pentru situatia sa financiară, lucrătorul a recunoscut imediat descoperirea comorii și a dezvăluit întreaga poveste.

El a arătat că, după mai multe zile de lucru in gradina cuplului respectiv, micul excavator folosit la amenajare a aruncat cateva obiecte solide. Muncitorii au fost surprinsi, in timp ce priveau niste borcane mari din sticlă, că erau umplute cu 600 de monede de aur cu valoarea nominala de 20 dolari americani ( din anii 1924- 1927), precum și 16 lingouri de aur ( fiecare cântărind câte un kilogram).

Ascunzând proprietarilor terenului descoperirea, cei trei muncitori ( în vârstă de 20, 33 și 40 ani ) au sustras comoara, transportand-o in alta locație decat gradina. Apoi au contactat un colectionar local de monede, care le-a cumparat lingourile si monedele din aur. Estimat la 900.000 de euro (1.2 milioane dolari), se crede că tezaurul a fost îngropat în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.

Conform cercetărilor Politiei, cei trei muncitori si-au achiziționat ulterior mașini și motociclete, iar apoi au ales sa investească bani în asigurări de viață sau renovarea caselor proprii.

După mărturisirea faptelor, un autoturism Land Rover, un Citroen DS3, un Peugeot 3008, un Suzuki GSR și mai multe sute de mii de euro au fost puse sub sechestru.

Proprietarii gradinii nu au aflat despre descoperirea comorii decat in momentul in care ofițerii de Poliție i-au contactat.

Legea franceza prevede că dacă o comoara nu este găsit de către proprietarii terenului, ci de părti terțe, atunci proprietarii trebuie să ofere o parte din comoara celui sau celor care au descoperit-o.

Indiferent dacă respectivii trei muncitori vor primi sau nu unele compensații materiale, vor avea insă de infruntat instanța penala, pentru acuzatia de furt, din cauza ca nu au anuntat proprietarii terenului despre descoperire si si-au insusit intreaga comoara, fără să aiba intentia o împartă cu acestia, conform legii. In instanta a fost citat si numismatul care a cumparat aurul si monedele, sub învinuirea de tăinuire a faptei celor trei muncitori.

↧

Un detectorist a descoperit un tezaur monetar în Bistrița-Năsăud

August 23, 2014, 1:00 am

≫ Next: Un uriaș mormânt a fost descoperit în Grecia - Partea a doua: imagini ale intrării

≪ Previous: "Dacă găsiți vreo comoară, să-mi spuneți!"

Mai multe monede care datează din secolul I Î.Hr, înainte ca Dacia să fie cucerită, au fost descoperite în urmă cu câteva zile în judetul Bistriţa-Năsăud de către un pasionat detectorist de metale bistrițean. Acestea au fost predate Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud.

Tezaurul monetar este format din 28 de monede şi 9 fragmente de denari romani din argint, ce datează din anii 82-78 Î. Hr.

Nu a fost dezvăluită locaţia exactă unde s-a făcut descoperirea. Tezaurul a fost gasit într-o zonă unde legislatia permite detectia. De asemenea, bistriţeanul, care a îmbrățișat acest hobby în urmă cu un an, doreşte să rămână anonim.

Monedele au fost predate Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, cel care le-a descoperit urmând să primească minim 30% din valoarea totală a monedelor, conform legii.

Potrivit istoricului şi arheologului Corneliu Gaiu, din cadrul Complexului Muzeal Bistriţa-Năsăud, unde au ajuns monedele, descoperirea făcută de catre detectorist este una interesantă şi importantă: „Monedele romane republicane erau folosite în secolul I Î.Hr., înainte de cucerirea Daciei, în schimburile dintre daci şi romani. Cele găsite e posibil să fi aparţinut unei căpetenii, întrucât doar căpeteniile aveau acces la un număr aşa mare de monede”, precizează Corneliu Gaiu.

Pe teritoriul judeţului Bistriţa-Năsăud au mai fost descoperite monede foarte vechi în localităţile Stupini, Sângeorzul Nou, Visuia sau Şieu Odorhei. Odată restaurate, monedele vor intra în colecţiile muzeului şi vor putea fi admirate de cei care calcă pragul acestuia. Surse informații și foto: adevarul.ro, holland.ro.

↧

Un uriaș mormânt a fost descoperit în Grecia - Partea a doua: imagini ale intrării

August 26, 2014, 11:21 am

≫ Next: Au fost descoperite două mari sit-uri arheologice mayașe

≪ Previous: Un detectorist a descoperit un tezaur monetar în Bistrița-Năsăud

Săpăturile arheologice din nordul Greciei, de la Amphipolis ( mai multe detalii găsiți AICI ) au captivat deja imaginația publicului, dar Ministerul Culturii a făcut apel la "înțelegere si răbdare".

Deja au fost îndepărtate, folosind utilaje mecanizate, blocurile de piatră ce blocau intrarea.

Mormântul deja parțial excavat, care a fost descoperit în interiorul movilei din Amphipolis, a stârnit puternic interesul mass-mediei, pe fondul speculațiilor că acolo ar putea exista comori extraordinare sau rămășițele unui celebru personaj istoric.

Doar câtorva agenții de presă celebre le-a fost permis să se apropie, pentru a realiza filmări și fotografii ale intrării.

Un mare aflux de vizitatori curioși au venit in zonă, dar nu au putut vedea de aproape extraordinarele relicve istorice de la exterior. Unii au fost mai inventivi și au folosit binocluri și alte dispozitive de apropriere a imaginii.

↧

Au fost descoperite două mari sit-uri arheologice mayașe

August 27, 2014, 3:33 am

≫ Next: Colecție impresionantă de 12 milioane de imagini vechi sau istorice, dintre anii 1500-1922

≪ Previous: Un uriaș mormânt a fost descoperit în Grecia - Partea a doua: imagini ale intrării

În pădurea tropicală din peninsula Yucatan au fost descoperite două mari sit-uri arheologice Maya, de către o expediție arheologică condusă de Ivan Šprajc de la Centrul de Cercetare al Academiei slovene de Științe și Arte. Deși nu sunt situate foarte departe de modernele orașe Xpujil și Zoh Laguna, cele două sit-uri sunt situate în zona de nord, care este depopulată și greu accesibile, în Rezervația Biosferei Calakmul.

Unul dintre cele două site-uri a fost descoperit initial în anul 1970, de către arheologul american Eric Von Euw, care a notat ca a gasit mai multe monumente de piatră și o fațadă extraordinara cu intrare, ce reprezintă fălcile deschise ale monstrului Pământ. Dar rezultatele muncii sale nu au fost publicate.

Despre desenele sale, păstrate în Muzeul de Arheologie și Etnologie Peabody al Universitatii Harvard din SUA, au stiut doar unii specialiști. Insă locatia exacta a site-ului, denumit Lagunita de catre Von Euw, a ramas un mister. În ciuda mai multor încercări de redescoperire, Lagunita a rămas pierduta până acum câteva săptămâni, când a fost redescoperită de catre de Dr. Šprajc și echipa sa.

"Am gasit sit-ul cu ajutorul fotografiilor aeriene. Dar am fost capabili să-l identificam ca Lagunita numai după ce am văzut fațada și monumentele și le-au comparat cu desenele lui Von Euw, pe care renumitul expert Maya Karl Herbert Mayer mi le-a pus la dispoziție", explică Šprajc.

Alte sit-ul arheologic, descoperit în timpul cautarilor, a fost denumit de catre arheologi ca Tamchén, ceea ce înseamnă "fântână adâncă", în limba Maya, aluzie la prezența a peste 30 de chultuns (camere subterane sub formă de sticlă, destinate în mare parte pentru colectarea apei de ploaie), unele dintre ele atât de adânci de 13 m.

Lagunita și Tamchén sunt situate în partea de sud a unui vast teritoriu, neexplorat arheologic, în depresiunile centrale ale Yucatan-ului. Cu excepția Chactún, un mare oraș Maya descoperit de echipa Šprajc în anul 2013, nici un alt sit arheologic nu a fost localizat până în prezent in aceasta zonă, care se întinde pe o suprafata de aproximativ 3000 Km patrati, între așa-numitele regiuni Río Bec și Chenes, ambele cunoscute pentru stilurile caracteristice arhitecturale, în vogă în perioadele clasice târzii (anii 600 - 1000 d. Hr.).

În afară de o curte rotundă și o piramidă templu de aproape 20 metri, zona centrală a sitului arheologic Lagunita are un număr de clădiri masive de tip palat, dispuse în jurul a patru piete principale. Cea mai spectaculoasă caracteristică este o fațadă decorată cu o ușă cu gură de monstru. Reprezentarea gurii căscate ale divinității pământului și fertilitatii sunt simboluri zoomorfe ce caracterizeaza ambele stiluri arhitecturale din Chenes și Río Bec.

"Fațada din Lagunita este foarte bine conservată. Ne-am documentat cu exactitate asupra tuturor detaliilor, folosind tehnica de scanare foto 3D", arată aheologii.

De asemenea, în sit-ul Lagunita au fost descoperite 10 stelae și trei altare, unele dintre ele cu reliefuri bine conservate, inclusiv inscripții hieroglifice.

"Data calendaristica de pe Stela 2 corespunde cu anul 711 d. Hr., sugerând ca Lagunita a înflorit in acelasi timp cu Chactún, care este in apropiere si unde am constatat, de asemenea monumente cu date care se încadrează în secolul al optulea", spune epigrafistul proiectului, Octavio Esparza.

"Judecand dupa dimensiunea arhitecturala și monumentele cu inscripții, Lagunita trebuie să fi fost sediul unui sistem politic relativ puternic, deși natura relației sale cu mai marele oras Chactún, situat la aproximativ 10 km spre nord, rămâne neclară. Importanța Lagunitei este atestată în continuare de o mare densitate de movile de locuit, terase, albarradas (pereți uscate mici) și alte elemente din zona înconjurătoare.

În mod similar, celalalt sit arheologic, denumit Tamchén si situat la aproximativ 6 km nord-est de Lagunita, are mai multe piete înconjurate de clădiri voluminoase, inclusiv un templu piramidă cu un sanctuar destul de bine conservat și o stelă și un altar la baza acestuia, precum și o acropolă cu o curte cu trei temple pe laturile sale.

În timp ce Tamchén pare să fi fost în mare parte contemporan cu Lagunita, ceramica de suprafata indica originea sa in perioada preclasică (aproximativ 300 î.Hr. - 250 d. Hr).

La fel ca și Chactún, Lagunita și Tamchén sunt foarte promitatoare pentru cercetarile viitoare. Fațada zoomorfă de la Lagunita nu este o surpriză, având în vedere că BECAN, cel mai mare site din zona de Río Bec, este la numai 15 km distanță. Ceea ce nu era de așteptat, cu toate acestea, este prezența unor atât de multe temple si monumente piramidale cu inscripții, care sunt rare în regiunea Río Bec. Atât Tamchén, cat și Lagunita se pare că au fost abandonate în mare parte în jurul anului 1000 d.Hr., împărtășind soarta altor societați Maya.

Deosebit de interesante sunt diferitele elemente care nu au fost cunoscute în altă parte din zona Maya: două altare de Lagunita au o formă de unghie, iar al treilea este dreptunghiular și are o serie de hieroglife Ajaw pe laturile sale. Aceste scrieri sunt obișnuite în manuscrise, dar nu pe monumente din piatra. De asemenea, desi textele hieroglifice apar în mod normal într-un număr par de coloane, inscripția de pe Stela 2 din Lagunita are un număr impar de coloane, mai exact trei.

↧

Colecție impresionantă de 12 milioane de imagini vechi sau istorice, dintre anii 1500-1922

August 29, 2014, 2:18 am

≫ Next: Harta comorii și povestea căutării tezaurului de la Baia de Aramă

≪ Previous: Au fost descoperite două mari sit-uri arheologice mayașe

Nu este o comoară din aur sau argint, dar este cu siguranță o comoară a documentării istorice in imagini: un academician american va crea o bază de date formata din 12 de milioane de imagini istorice, care pot fi reutilizate in mod gratuit. Kalev Leetaru a încărcat deja 2,6 milioane de imagini pe Flickr, intre care se pot efectua si cautări, datorita tag-urilor adăugate automat, iar restul de imagini vor fi adaugate până anul viitor.

Fotografiile și desenele sunt obținute din peste 600 de milioane de cărți din diverse biblioteci, fiind de către organizația Internet Archive.

Accesul la aceste imagini era extrem de dificil, pana la punerea in practica a acestui extraordinar proiect. Kalev Leetaru a declarat proiectul de digitalizare s-a concentrat până acum pe cuvinte și imagini necunoscute.

"Majoritatea bibliotecilor importante si-au digitizat cărțile detinute, dar acestea erau puse la dispozitie ca PDF-uri sau lucrări ce puteau fi cautate ca text. Ei s-au concentrat pe cărți ca o colecție de cuvinte. Actiunea noastra inverseaza fenomenul, concentrandu-se pe imagini. Cele mai multe dintre imaginile din cărțile scanate nu sunt în nici una din galeriile de arta din lume, fiindca originalele sau pierdut cu mult timp în urmă. Întinzându-se pe durata a 500 de ani, biblioteca de imagini arata modul în care lumea s-a schimbat.", a declarat acesta.

Imaginile sunt dintre anii 1500-1922, fiindcă restricțiile privind drepturile de autor s-au anulat pentru aceasta perioada.

Internet Archive a folosit o recunoaștere optică a caracterelor (OCR), program ce analizeaza fiecare din 600 de milioane de pagini scanate, in scopul de a converti fiecare cuvant din imagine în text de căutat. Software-ul a adaugat de asemenea ca legenda, pentru fiecare imagine, și textul din paragrafele imediat precedente și următoare din carte.

Colecția de imagini vechi sau istorice o găsiti dând click AICI.

↧

Harta comorii și povestea căutării tezaurului de la Baia de Aramă

August 31, 2014, 5:15 am

≫ Next: În ce localitate au fost descoperite cele 1471 monede de argint din județul Dolj

≪ Previous: Colecție impresionantă de 12 milioane de imagini vechi sau istorice, dintre anii 1500-1922

Pe 12 noiembrie 2013 izbucnește un urias scandal, într-un loc dedicat rugăciunii si păcii sufletești: curtea unei mănăstiri. Miza războiului este aurul, foarte mult aur, un tezaur imens îngropat acum trei secole de către domnitorul Constantin Brâncoveanu. Tezaurul, dacă exista si ar fi fost descoperit, ar fi reprezentat una dintre cele mai mai comori din lume. Cel putin aceasta sperau arheologii si cautatorii de comori să descopere sub Biserica Sfinții Voievozi din Baia de Aramă.

"Sa nu spui niciodată "niciodată". Nu putem pretinde că știm totul despre Brâncoveanu. In teorie nu putem exclude că ar exista acolo un tezaur ascuns. Trebuie sa elucidăm chestiunea. Aurul îți ia mințile. Mai ales când aurul devine p legendă, îți poate întuneca judecata", declara Ministrul Culturii, Daniel Barbu.

Goana dupa tezaurul ascuns începe în anul 1997, când sute de persoane iau cu asalt zona, auzind de la alții ca s-ar săpa după o comoară. Incidentul este confirmat de către polițiști. Un subcomisar de la Poliția Mehedinți a precizat că "au încercat să sape sub altarul bisericii, dar apoi altarul a fost betonat", când Poliția intervenit.

Dar Baia de Aramă nu s-au liniștit, din cauză că respectivele căutări au fortificat legenda comorii.

În anul 2008, un reporter aude povestea si purcede sa găsească adevarul. Astfel, acesta află că totul ar fi pornit de la unul sau mai multe documente, descoperite in anul 1996, în timpul lucrărilor la altarul bisericii.

Documentul se afla intr-o cutie neagră de tablă, alaturi de alte documente. La un moment, documentele ar fi ajuns la un avocat al aparării, care le-a xeroxat, apoi le-a predat înapoi, cand a fost solicitată aceasta.

Dacă originale există si copiile sunt dupa documente autentice, acestea ar fi cu adevarat explozive, fiindca sunt semnate chiar de către Constantin Brâncoveanu. În document se vorbește despre un tezaur pe care domnitorul l-ar fi ascuns la Baia de Aramă.

Actul este împărțit în patru scrieri, dintre care una pare să fie un testament redactat în limba română, dar cu litere chirilice.

Cu Mila lui Dumnezeu, eu, Basarab Voievodul Constantin Brâncoveanu, Domn al Țării Românești, azi leatul 1703, împreună cu Starostele băieșilor Milco Băiașul si cu Banul Olteniei, Constantin Brăiloiu, am hotărât, în Băiașa de Sud, Cornet, la hotarul Bulbei, să îngropăm, de la Crucea Sfântului Altar, la patru picioare, un cazan ți mai jos Visteria Domnească și nimeni să nu îndrăznească să tulbure decât în folosul monastirii. Am scris aceasta în taină în luna maiu, ziua a saptea, 1703 și încă blestem am pus, din porunca mea, cu mila lui Dumnezeu Domn, eu, Basarab boierul.

Documentul are semnăturile celor care l-au redactat, iar sigiliul, studiat după copiile xerox, a fost declarat autentic de către specialiști.

A doua parte a documentului este o schiță, care pare sa indice că sub mânăstire s-ar găsi o grotă, iar în grotă ar fi aurul.

Un căutator de comori din zonă spune că a descifrat inventarul comorii, printre care s-ar găsi 10 lăzi de aramă umplute cu ducați, 3 gropi cu galbeni ( 99 de poveri) astupate cu var, argintărie, arme, 3 butoiașe (unul cu 3 cutii cu odoare mânăstiresti, al doilea gol, dar cu o capcană cu otravă, iar al treilea cu arhiva și sigiliu). În total, se crede că tezaurul ar conține 20 de tone de aur.

Documentele ar indica două căi de acces spre comoară.

Una este în interiorul bisericii si este extrem de complicată și periculoasă: trebuie să fie urcată scara ce duce la clopotniță, apoi să se spargă zidul ce duce la intrarea într-un tunel. Apoi trebuie să se străbată acest culoar, care are capcane greu de interpretat si de evitat, marcate pe schiță cu semne care nu au putut să fie descifrate. Urmează alte scări cu țepe ascunse, apoi o mică fereastră sau deschizătură spre o cavitate, iar în aceasta, o ușa blocată cu jug, de fapt intrarea în grota cu comori.

A doua cale de acces ar fi în afara mânăstirii și ar consta într-un tunel săpat în stâncă, aflat la aproximativ 7 metri sub pământ. Cu un semn ciudat este marcată pe schiță locația cazanului cu aur, despre care se vorbeste în asa-zisul testament. Obiectul pare așezat sub altarul bisericii ( sub o lespede ) și ar putea sa fie o momeală amplasată special pentru căutatorii de aur, pentru ca ei să creadă că au descoperit întreaga comoara. La acest cazan s-ar fi încercat să se ajungă în anul 1997.

Lăcașul a fost spart de mai multe ori si diverse persone au săpat ilegal gropi, conform preoților si altor martori. De asemenea, de pe un zid a dispărut și un semn grafic, care apare și pe document, un fel de semnătură secreta, denumită "chirogramă".

Pe 11 noiembrie 2013, după ce au obținut aprobări, arheologii au încercat sa realizeze mai multe cercetari, pentru a lămuri misterul. Dar au întâmpinat probleme, însă au descoperit si dovezi ale săpăturilor ilegale. Arheologii au săpat 3 metri cu excavatorul, apoi au ajuns la stâncă. Din această cauză, au realizat un orificiu cu freza si au ajuns la o cavitate, în care a fost introdusă o camera video.

Apoi au încearcat să realizeze o a doua gaură, dar oblic. Însă la 3 metri foreza s-a blocat, din cauză că au ajuns posibil la o cavitate, după cum credeau arheologii.

Foreza nu a putut să fie extrasă, iar camera video nu poate fi introdusă, deoarece orificul era ocupat de foreză. E posibil ca vârful forezei să fi ajuns la o structură de lemn, credeau arheologii, care au explicat că tipul de foreză folosită forează în stâncă, dar se înfundă în pământ și se blochează în aer, dacă ajunge într-o cavitate sau o grotă, din cauza că îi pică la freză, în virtutea gravitației, capătul flexibil.

Apoi cercetările s-au blocat de asemenea, din cauză că arheologului i s-a facut plângere penală, iar acesta a ajuns pentru câteva ore la Poliție.

Când a revenit si a analizat imaginile din cavitatea la care s-a ajuns prin orificiul de la prima gaura forată, echipa a observat filmate mai multe furnici, la 6,40 metri adâncime. Arheologii au dedus că este posibil ca în pământ să fie o cavitate cu oxigen, cu excepția cazului că furnicile au auns acolo în timpul lucrărilor.

A doua zi, când se încearca să fie continuată forarea, arheologilor le-a fost interzis accesul. Poliția a declarat ulterior că nu a emis nici un ordin de restricție.

Până la urmă arheologiii au reușit să intre în zona de cercetare, dar a reizbucnit scandalul, care a durat o jumătate de zi.

Arheologii au cedat si au plecat, cu speranța că este o problemă temporară, mai ales autoritatile au spus că autorizația este legală si nu s-a încălcat legea, iar cercetările vor fi continuate.

Însă trei zile mai târziu, datele problemei s-au schimbat: s-a considerat că au fost depășite limitele autorizației și că s-au făcut deteriorări ale lăcașului de cult. Gropile au fost astupate, iar pământul a fost tasat mecanic.

În final, misterul a rămas nedeslușit, iar presupusa comoară, evaluată ca având 20 de tone de aur, nu a văzut lumina zilei.

Nota: Acest articol este un rezumat al unui reportaj video, transcris în mod sintetizat si completat pe alocuri de către Harta Comorii. Mai multe informatii le puteti gasi in reportajul original, cu o durata de 30 minute, realizat de către Antena 3.

↧

În ce localitate au fost descoperite cele 1471 monede de argint din județul Dolj

September 5, 2014, 1:57 am

≫ Next: Un muzeu din Olanda a expus un tezaur din Crimeea, iar acum nu știe dacă să-l repatrieze Crimeei sau Ucrainei

≪ Previous: Harta comorii și povestea căutării tezaurului de la Baia de Aramă

In cursul zilei de 5 ianuarie 2013, Dumitru Banța ( un pasionat de de detectie metale din Dolj ) a descoperit cu un detector de metale un tezaur monetar in greutate de 1,807 Kg ( aproape 2 Kg ), constând dintr-un numar de 1.471 monede de argint medievale emise in sec. XVI.

"Totul a pornit de la povestile din bătrâni, spuse la gura sobei", povesteste Dumitru Banța, scoțând in evidență rolul pe care l-au avut legendele despre comori in descoperirea tezaurului.

"Tot timpul am crezut ca va veni acel moment. Tot timpul am crezut ca va fi prea tarziu. Cand am putut, am achizitionat un detector de metale si tot ce am acumulat in copilarie, mi-a folosit acum. Este o pasiune, o pasiune frumoasa, o pasiune nobila, unde am intalnit foarte multi oameni inteligenti, oameni care cunosc istoria adevarată", mai povesteste descoperitorul comorii, care explica faptul ca nu traiesti din detectie metale, ci ca este un hobby caruia îi acordă aproximativ 20 zile de cautări pe an, din cauza timpului liber limitat.

Dintre monedele descoperite, 1.416 de bucati sunt sunt monede turcesti, iar restul sunt taleri, grosi si alte monede europene valoroase din punct de vedere patrimonial, emise de catre regi, imparati, principi europeni ca Rudolf II, Maximilian II, Ferdinand I, etc. Diversitatea monedelor ce compun tezaurul si ingroparea acestuia, sugereaza o posibila prada ca urmare a jafurilor si campaniilor militare din timpul domniei lui Mihai Viteazul, la sfarsit de sec. XVI, conform specialistilor in domeniu.

Descoperirea a fost anuntata in termenul legal institutiilor abilitate, respectandu-se prevederile HG 43/2000 privind regimul descoperirilor arheologice intamplatoare care spune ca care spune ca orice descoperire arheologica intamplatoare trebuie declarata institutiilor abilitate si predata in termen de maxim 72 de ore de la descoperire.

Va invităm să urmăriti un videoreportaj denumit "Cautatorii de comori", difuzat pe TVR 3/ TVR Craiova si realizat de ALINA ȘERBAN, editor imagine: SORIN ADAM ( uploader pe Youtube al reportajului ), imagine: MIHAI MURĂREȚU.

Reportajul este realizat in Bulzești, locul unde s-a descoperit comoara, tezaur despre care am scris pe Harta Comorii la inceputul anului 2013, in articolul de AICI.

Interesanta este si declaratia directorului Muzeului din Craiova, care precizeaza ca dupa ce valoarea tezaurului este stabilita, in cazul in care muzeul nu dispune de bani pentru a acorda recompensa de 30% celui care a gasit comora, Directia Județeană de Cultura anunță alte muzee din țară, iar in caz ca nici acestea nu sunt dispuse să plateasca recompensa, legea nu ar mai prevede nimic, nici o altă solutie de plata. Dar totusi comoara rămâne in continuare in proprietatea statului.

Mai exista situatia cand, dupa predarea legala a unui tezaur, Directia de Cultura il trimite in custodie unui muzeu, dar care poate nu doreste sa plateasca recompensa, dintr-un motiv specificat. Directorul muzeului mai evidentiaza astfel o carența a legii, mai exact situatia in care muzeul nu doreste sa păstreze anumite piese, din cauză că mai are deja in inventar si altele similare din serii lungi, provenite din alte descoperiri. În aceasta situatie, "în nici un caz piesele nu se pot reintoarce la cel care le-a gasit", mai precizeaza directorul muzeului.

Deci, care este solutia pentru ca descoperitorii sa isi primeasca recompensa ? Directorul muzeului spune ca legislatia detectiei metale ar trebui pusă in consens cu legislatia altor țări europene.

↧

Un muzeu din Olanda a expus un tezaur din Crimeea, iar acum nu știe dacă să-l repatrieze Crimeei sau Ucrainei

September 7, 2014, 5:56 am

≫ Next: Peste 24000 de detectoare de metale și componente contrafăcute au fost confiscate

≪ Previous: În ce localitate au fost descoperite cele 1471 monede de argint din județul Dolj

O colectie de aur scitică, trimisa la începutul lunii februarie de catre muzeele din Crimeea pentru a fi expusă în Amsterdam, Olanda, a devenit, după separarea peninsulei, un subiect de dispută între Crimeea și Ucraina.

Tezaurul se află in continuare în Olanda, iar muzeul din Amsterdam a decis să nu trimită exponatele nici in Ucraina, nici in Crimeea, asteptand decizia instantei competente sau un acordul între cele două părți, potrivit unui comunicat al Universitatii din Amsterdam, care deține muzeul.

Comunicatul notează că rezultatele studiului juridic nu au permis luarea unei decizii de acceptare a solicitarii uneia dintre părți.

"O astfel de decizie și transferul ulterior al artefactelor ar cauza cu siguranta o cerere contrara de repatriere din partea celorlalti, ceea ce este un risc semnificativ pentru muzeul Allard Pierson. Din acest motiv, Muzeul Allard Pierson a decis sa nu ia o decizie cu privire la care dintre părți să primeasca obiectele disputate si va apela la judecător calificat sau la arbitru, in lipsa unui acord intre doua părți. Până atunci, artefactele contestate vor fi păstrate în condiții de siguranță", a anunțat institutia muzeală.

↧

Peste 24000 de detectoare de metale și componente contrafăcute au fost confiscate

September 7, 2014, 7:09 am

≫ Next: A descoperit o monedă de argint în valoare de 1,7 milioane dolari

≪ Previous: Un muzeu din Olanda a expus un tezaur din Crimeea, iar acum nu știe dacă să-l repatrieze Crimeei sau Ucrainei

Un grup infractional a închiriat un depozit în Dubai pentru a stoca detectoare de metale, contrafacute dupa produsele unui binecunoscut fabricant britanic. Detectoarele din depozitul mentionat erau exportate în alte țări ca fiind autentice.

Departamentul de prevenire a infractionalitatii economice din cadrul Politiei Dubai a arestat trei africani, iar peste 24000 de detectoare de metale contrafacute, precum și accesorii, au fost confiscate. Mai exact, Poliția din Dubai a confiscat 24372 detectoare de metale, 8550 acumulatori, 6557 bobine exterioare de detectie si peste 1000 de suporti pentru acestea. Valoarea de comercializare era de mai multe milioane de euro.

Un politist sub acoperire a descoperit detectoarele de metale contrafacute, dupa ce a fost racolat de un vânzator pentru a-i oferi spre vânzare un astfel de detector, dar la pret mai mic decat unul original. După ce a fost prins în flagrant si arestat, având în posesia sa peste 150 de detectoare de metale contrafacute, suspectul a condus pe polițisti la depozit, unde au fost arestati alti două suspecți.

Politia a declarat că inculpații au importat initial detectoare originale, apoi au importat componente de la companii care le produceau contrafacute, ulterior asamblandu-le si vânzându-le ca detectoare originale, dar la prețuri mult mai mici decât originalele.

Când autoritatile au contactat producătorul original, acesta s-a declarat absolut surprins, mentionând ca nu a a avut până în acel moment informatii ca există cineva care le contraface fraudulos produsele si apoi le vinde ca originale.

↧

A descoperit o monedă de argint în valoare de 1,7 milioane dolari

September 8, 2014, 1:51 am

≫ Next: A fost descoperit un diamant în valoare de 20 milioane dolari

≪ Previous: Peste 24000 de detectoare de metale și componente contrafăcute au fost confiscate

Când a fost bătută în urmă cu 350 ani, detinătorul ar fi plătit cu aceasta monedă o masă bogată și câteva halbe de băutură. Astăzi, moneda de argint de trei parale, pe care căutătorul de comori amator John Stoner a descoperit-o pe câmpul unui fermier, valorează cât o întreagă fermă din Anglia.

Extrem de rara monedă, care are încris pe ea anul 1652 ( bătută probabil între anii 1653-1682, după aceasta perioada fiind lansată o noua serie ) si textul New England, este de aștepat să se vândă cu 1,7 milioane dolari, atunci când va fi scoasa la licitație.

Piesa este unul dintre cele mai bune exemplare ale unei monede de pe vremea călugărilor peregrini, dintr-o zonă ce avea să devină Statele Unite ale Americii.

Nu se stie cum a ajuns in Anglia moneda de trei parale din secolul al XVII-lea, aceasta fiind descoperită în satul King Clipstone, Nottinghamshire, dar colecționarii de monede din întreaga lume si-au manifestat puternic dorința de a o cumpăra.

John Stoner, în vârstă de 42 de ani, a început ieri să scaneze o suprafață de teren arabil, impreuna cu colegii de la un club de detectie metal, gasind două obiecte.

Primul bip al detectorului de metale a fost de la o piesă din metal fără importanță, iar al doilea a fost de la o monedă subțire, îngropată la cinci centimetri adâncime, într-un bulgăre de pământ.

"La început nu am crezut că e ceva deosebit. Știam că nu era englezească, dar nu mi-am dat seama cât de importantă era moneda", spune descoperitorul.

Clubul de cautatori de comori a postat imediat o imagine a monedei pe pagina de Facebook pe care o deține și a invitat membrii comunitatii online să identifice descoperirea. În cinci minute, postarea a avut zeci de răspunsuri. Un pasionat de detectie metale i-a scris: "Colegule, tocmai ai castigat la loterie!"

Astazi, expert numismat Peter Spencer a confirmat că moneda de trei parale este autentică si că a fost bătuta in Boston, Massachusetts, fiind comandată ca lot de monede pentru primele misiuni coloniale. El a spus că starea monedei este la fel de bună ca în ziua în care a fost bătută. Pentru realizarea monedei, a fost plasat un disc de argint pe o matriță gravată, iar deasupra acestuia a fost așezată o alta matriță. Apoi ansamblul a fost lovit puternic cu un ciocan.

Expertul a declarat că moneda este "o descoperire fenomenală", nu numai datorită rarității sale, ci pentru că s-a păstrat intactă.

Majoritatea monedelor din acea epocă au fost "modificate" prin depunerea sau tăierea de argint de la margini. Expertul a spus că moneda ar fi putut ajunge în Anglia ca parte a comerțului transatlantic din secolul al XVII-lea. Un negustor câștiga pe atunci aproximativ cinci șilingi (25p) intr-o săptămână, deci moneda de 3 pence ar fi ajuns pentru plata hranei într-o zi.

Cifra romană III arată denominația monedei, pentru a se diferența de monedele doi pence, de cele de 6 pence și de shillingi. Deși are inscris anul 1652, moneda ar fi putut să fie bătută în orice an din perioada 1653 (când modelul original simplu a fost schimbat, pentru pune in dificultate falsificatorii de monede ) și 1682 (când a fost introdusă o nouă serie de monede).

Pentru că este o singură piesă, moneda nu se supune legislatiei comorilor din Anglia, care ar fi obligat ca descoperirea sa fie anunțată la specialist muzeal. Noaptea trecută, moneda a fost deja trimisă pentru curățare unei expert din SUA, înainte de a fi oferită spre vânzare la casa de licitații St James din Londra, în data de 2 decembrie 2014.

În urmă cu cinci ani, o monedă colonială mai puțin spectaculosă a fost vândută in Massachussetts pentru suma de 430.000 dolari. O casa de licitatii din SUA a estimat ca moneda descoperita ieri va aduce detectoristului de metale suma de 1,7 milioane dolari.

Descoperitorul ( care este consultat IT independent ) intenționează însă să împartă banii cu fermierul, care deținea terenul.

↧