Arheologii care efectuau săpături pentru descărcarea arheologică a terenului ce urmează să fie destinat unui aeroport din Rusia au descoperit mormântul unei nobile, cu obiectele foarte valoroase, inclusiv o sabie și cuțite, bijuterii din aur si argint, îmbrăcăminte elaborat decorată, o oglindă din bronz și o găleată din bronz decorat. Mormântul este din primul secol si apartine neamurilor sarmațiene, ale căror femei se crede ca au inspirat legenda amazoanelor.
![]()
Arheologii au etichetat comoara ca nepretuită. Rămășițele femeii au fost aparent îngropate împreună cu cele ale soțului ei, a cărui mormânt fusese jefuit anterior, la fel ca si celelalte 28 de movile funerare găsite pe sit-ul arheologic al aeroportului.
În plus față de bijuteriile din aur și argint, arheologii au descoperit un vas din aur, 100 de vârfuri de săgeți din fier, o bijuterie-piatră cu inscripție aramaică sau feniciană, care era asezată pe piept, ceramică și fragmente dintr-o galeata de bronz, care era decorată cu un cap de Gorgon si cu motive florale.
![]()
Mormântul a avut si o ascunzătoare ce continea unele cuțite și un sabie decorată cu broșe pe mâner.
Arheologii au precizat că descoperirea săgeților reprezinta o confirmare indirectă că in vremurile antice femeile sarmațiene au fost implicate în lupte. În plus, a fost gasit si un ham, indicând că poate lupta pe un cal. Gulerul rochiei a fost decorat cu catarame cu foita de aur sub forma de cap de berbec stilizat. Avea brodate margele colorate, combinate cu triunghiuri din aur și placi emisferice.
Razboinica a avut bratari de aur la ambele încheieturi, iar pe pieptul ei era un sirag de margele, care a inclus si bijuteria cu inscripția. Vasul din aur a fost pe burtă si avea un capac etanș. Continutul său este fosilizat, dar va fi analizat. Se crede ca e vorba de tămâie. In partea dreapta se aflau fragmente de la o ceașcă.
Cercetatorii au precizat că sarmațienii s-au mutat din Asia Centrală in Munții Ural între secolele VI-IV î.Hr, iar sit-ul arheologic demonstrează că amazoanele sarmațiene au avut un statut mult mai important în societate decat aveau femeile din societățile mediteraneene. Teritoriul sarmatian se întindea de la Marea Caspică spre râul Vistula și la sud de Dunăre. Ei formau triburi independente care s-au stabilit in Rusia, Ucraina și statele baltice, România, Polonia și părți din Asia Centrală. Sarmații au cerut și a primit tribut de la câteva orașe grecești. În cele din urmă, unele triburi s-au stabilit în Dacia. Alții au fost depășiti numeric în nord, de către huni și goți. Unii dintre ei au ajuns în Anglia. Migratia lor către Marea Britanie a ajutat speculațiile ce au alimentat originea mitului regelui Arthur. Lucius Artorius Castus, un ofiter de cavalerie roman care deservea in secolul al doilea d,Hr., a fost adesea asociat cu o posibilă sursă de adevar istoric pentru Arthur. Artorius a comandat o trupă de cavalerie sarmatică. Sit-ul arheologic de pe aeroportul rusesc reprezinta o dovada ca sarmații a ajutat la apararea impotriva invaziilor saxone, după ce Roma s-a retras, ceea ce ar fi contribuit de asemenea la mitologia regelui Arthur, au mai precizat arheologii.
Arheologii au etichetat comoara ca nepretuită. Rămășițele femeii au fost aparent îngropate împreună cu cele ale soțului ei, a cărui mormânt fusese jefuit anterior, la fel ca si celelalte 28 de movile funerare găsite pe sit-ul arheologic al aeroportului.
În plus față de bijuteriile din aur și argint, arheologii au descoperit un vas din aur, 100 de vârfuri de săgeți din fier, o bijuterie-piatră cu inscripție aramaică sau feniciană, care era asezată pe piept, ceramică și fragmente dintr-o galeata de bronz, care era decorată cu un cap de Gorgon si cu motive florale.
Mormântul a avut si o ascunzătoare ce continea unele cuțite și un sabie decorată cu broșe pe mâner.
Arheologii au precizat că descoperirea săgeților reprezinta o confirmare indirectă că in vremurile antice femeile sarmațiene au fost implicate în lupte. În plus, a fost gasit si un ham, indicând că poate lupta pe un cal. Gulerul rochiei a fost decorat cu catarame cu foita de aur sub forma de cap de berbec stilizat. Avea brodate margele colorate, combinate cu triunghiuri din aur și placi emisferice.
Razboinica a avut bratari de aur la ambele încheieturi, iar pe pieptul ei era un sirag de margele, care a inclus si bijuteria cu inscripția. Vasul din aur a fost pe burtă si avea un capac etanș. Continutul său este fosilizat, dar va fi analizat. Se crede ca e vorba de tămâie. In partea dreapta se aflau fragmente de la o ceașcă.
Cercetatorii au precizat că sarmațienii s-au mutat din Asia Centrală in Munții Ural între secolele VI-IV î.Hr, iar sit-ul arheologic demonstrează că amazoanele sarmațiene au avut un statut mult mai important în societate decat aveau femeile din societățile mediteraneene. Teritoriul sarmatian se întindea de la Marea Caspică spre râul Vistula și la sud de Dunăre. Ei formau triburi independente care s-au stabilit in Rusia, Ucraina și statele baltice, România, Polonia și părți din Asia Centrală. Sarmații au cerut și a primit tribut de la câteva orașe grecești. În cele din urmă, unele triburi s-au stabilit în Dacia. Alții au fost depășiti numeric în nord, de către huni și goți. Unii dintre ei au ajuns în Anglia. Migratia lor către Marea Britanie a ajutat speculațiile ce au alimentat originea mitului regelui Arthur. Lucius Artorius Castus, un ofiter de cavalerie roman care deservea in secolul al doilea d,Hr., a fost adesea asociat cu o posibilă sursă de adevar istoric pentru Arthur. Artorius a comandat o trupă de cavalerie sarmatică. Sit-ul arheologic de pe aeroportul rusesc reprezinta o dovada ca sarmații a ajutat la apararea impotriva invaziilor saxone, după ce Roma s-a retras, ceea ce ar fi contribuit de asemenea la mitologia regelui Arthur, au mai precizat arheologii.