Comoara lui Priam din Troia

Comoara lui Priam este un tezaur de aur și alte artefacte descoperite de arheologul Heinrich Schliemann.

Schliemann a pretins ca de fapt sit-ul arheologic unde a descoperit comoara este locatia vechiului oraș Troia. Arheologul atribuie artefactele regelui homeric Priam.

Această asociere este acum considerat a fi un rezultat al dorintei lui Schliemann de a găsi sit-uri arheologice și artefacte menționate în epopeile homerice. Ulterior, arheologul Carl Blegen a arătat că stratul de sol în care a fost descoperita comoara lui Priam ar corespunde perioadei Troia II, iar Priam fusese regele Troiei VI sau VII, ocupată cu sute de ani mai târziu.

Odată cu aparitia istoriei critice moderne, Troia și războiul troian au fost expediate pe taramuri de legendă.



Comoara ar fi cuprins in principal urmatoarele artefacte descoperite:

Un scut de cupru
Un cazan de cupru cu manere
Un artefact de cupru necunoscut , probabil pentru piept
Un vas de argint, care conținea: două diademe de aur ( " bijuteriile Helen " ), 8750 inele de aur, nasturi și alte obiecte mici, șase brățări de aur, două cupe de aur
Un vas de cupru
O sticlă de aur forjat
Două cupe de aur, una forjată, una turnată
Un număr de pocale din teracota rosie
O ceașcă din electrum ( amestec de aur, argint și cupru )
Șase lame de cuțit de argint forjat ( despe care Schliemann credea că reprezintă bani )
Trei vase de argint cu piese din cupru topit
Mai multe cupe de argint și alte vase
Treisprezece capete de lance din cupru
Paisprezece topoare din cupru
Șapte pumnale din cupru
Alte artefacte din cupru, cu cheia de la peptar

Diadema mare din comoara lui Priam, intr-o expozitie moderna

Diadema "mică", intr-o expozitie relativ recentă

În anii 1871-1873 și 1878-1879, Schliemann a excavat un deal denumit Hissarlik în Imperiul Otoman, în apropierea orașului Chanak ( Çanakkale ), în nord-vestul Anatoliei.

Aici a descoperit ruinele unor orașe datate între Epoca Bronzului si Epoca Romană.

Schliemann a declarat că unul dintre aceste orașe ar fi Troia, iar această identificare a fost larg acceptată în acel moment.


Pe 27 mai 1873, Schliemann declara: "În excavarea acestui zid ce făcea parte din fostul palat al regelui Priam, am descoperit un artefact mare din cupru, cu o forma remarcabilă, care mi-a atras atenția. Mi-am dat seama că era aur în spatele artefactului. Pentru a feri comoara de lăcomia muncitorilor mei și pentru a o salva din punct de vedere arheologic, am luat imediat pauza de masă de la pranz. În timp ce oamenii mâncau și se odihneau, am scos tezaurul. Oricum, ar fi fost imposibil pentru mine fără ajutorul soției mele, care stătea cu mine si mă ajuta sa împachetez obiectele în șalul ei și să le transporte departe."


Povestea des repetată de către Schliemann, care spunea ca ar fi fost transportată comoara de către soția sa Sophie în șalul ei, s-a dovedit a fi falsă.

Heinrich Schliemann în tinerete, arheolog si om de afaceri german ( 1822 – 1890 )

Schliemann a recunoscut mai tarziu că nu a spus adevarul, din cauză că la momentul descoperirii Sophie fusese de fapt la familia ei din Atena, după moartea tatălui ei.

Aparent, Schliemann ar fi dorit să facă cu artefactele din comoara lui Priam din Anatolia operatiuni de contrabandă.

Oficialii au fost aflat despre descoperirea comorii abia atunci când Sofia, soția arheologului, a făcut greșeala de a purta bijuteriile în public.

Sophia Schliemann ( născută Engastromenos ) poartă bijuterii excavate de către soțul ei, Heinrich Schliemann , în Hisarlik ( fotografie din 1874 ).

Oficialul otoman numit pentru a supraveghea excavarea, Amin Effendi, a fost arestat și primit pedeapsă cu închisoarea.


Guvernul otoman a retras permisiunea lui Schliemann de a săpa și l-a dat in judecata pentru cota sa din aur. Schliemann a plecat la Micene. Cu toate acestea, Societatea de Arheologie din Grecia a trimis un agent să-l monitorizeze.

Mai târziu, Schliemann a predat unele comori Imperiului Otoman, în schimbul permisiunii de a fi lăsat să săpe la Troia din nou.

Aceste artefacte sunt acum la Muzeul de Arheologie din Istanbul.

Restul comorii a fost achiziționată în anul 1881 de către Muzeul Regal din Berlin ( Königliche Museen ), în custodia căruia a rămas până în anul 1945, când a dispărut dintr-un buncăr de protecție de sub Grădina Zoologică din Berlin.

De fapt, comoara a fost trimisă în secret în Uniunea Sovietică de către Armata Roșie.

În timpul Războiului Rece, guvernul Uniunii Sovietice a negat orice implicare în privinta disparitiei artefactelor din comoara lui Priam.

Cu toate acestea, în septembrie 1993, comoara a fost expusă la Muzeul Puskin din Moscova.

Revenirea în Germania a artefactelor sustrase după război a fost statuată printr-un tratat, dar returnarea este blocată din ianuarie 2010, de opozitia unor directori de muzee din Rusia.

Acestia sunt de părere că păstrarea artefactelor reprezintă o compensație pentru distrugerea orașelor și jefuirea muzeelor din Rusia de către Germania nazistă, în Al Doilea Război Mondial.

O lege federala din 1988, privind Obiectele de valoare culturale strămutate în URSS, obtinute în Al Doilea Război Mondial și situate pe teritoriul Federației Ruse, legalizeaza jefuirea artefactelor din Germania în calitate de compensații și ca metodă de a preveni autoritățile ruse să facă restituiri.

În ultimele două decenii au apărut și îndoieli cu privire la autenticitatea comorii, care și-au găsit expresia în articole și cărți.