După Războiul Civil din SUA au inceput să fie povestite legende despre corăbii stravechi ingropate în ținuturile deșertice de la nord de Golful California.
![]()
Cele patru legende
1. Legenda principală, cunoscută ca și "Corabia pierdută" sau "Galionul spaniol", a apărut la scurt timp după inundațiile provocate în anul 1862 de către fluviul Colorado. Colonelul Albert S. Evans a povestit că în anul 1863 a văzut o corabie în deșert.
![]()
In august 1870, în publicația Daily News din Los Angeles era publicat un articol în care corabia a fost descrisă ca fiind jumătate îngropată într-o mlaștină uscată, la vest de Dos Palmas ( California) și la 40 de mile nord de Yuma, Arizona. Respectiva zonă nu era corect cartografiată in acea perioadă și e posibil să fi fost vorba de alte zone, cum ar fi Soda Springs, Indian Springs și Bitter Spring. Mai multe expeditii au fost trimise pentru căutări, dar corabia parcă dispăruse din nou în nisip sau noroi. Unii credeau că de fapt corabia era una a piraților, plină cu comori prăduite, iar alții că este Iqueue, o navă de răzvrătiților spanioli.
2. O altă variantă a legendei, despre o ambarcatiune cu cap de șarpe, a început să circule in jurul anului 1900, fiind raspândită prin viu-grai de către mexicanii și indienii care locuiau în regiunea de deltă a râului Colorado, în apropierea bazinului Laguna Salada. Nava era descrisă în mod consecvent ca fiind o barcă deschisă, cu scuturi metalice rotunde pe laturile sale, asemănătoare cu bărcile vikingilor, aflată undeva la vest de Mexicali, Mexic. Se spune că în jurul anului 1933, Myrtle Botts, un bibliotecar din Julian, California, s-a întâlnit cu un prospector bătrân, care i-a arătat fotografiile a ceea ce el îi spunea că este un vas al vikingilor. Bătrânul i-ar fi explicat cărarea de urmat, dar fără să îi arate locația acestei amabrcațiuni, spunându-i că drumul nu mai putea fi urmat, deoarece fusese uzurpat de un cutremur.
3. Corabia perlelor, a lui Juan De Iturbe, este o altă legendă, dar care poate să fie o variație a poveștii galionului spaniol. Însă aceasta variantă istorisește că ambarcatiunea era ingropată undeva în dealurile de nisip din vestul regiunii El Centro din California. Descrierea acestei corăbii o apropie mai mult, prin dimenisune, de una dintre caravelele mici ale lui Cristofor Columb. Documente din Noua Spanie ( Mexic ), din secolul al 15-lea, indică faptul că familia De La Cadena ar fi avut monopol pentru exploatarea perlelor în Baja California. Povestea spune că în anul 1615, exploratorul spaniol Juan De Iturbe ar fi navigat cu o caravelă spre Golful California și o furtună l-a împins, printr-o strâmtoare, în lacul Cahuilla, care era aproape secat. Împotmolindu-se și fiind în imposibilitatea de a naviga din nou, Iturbe ar fi părăsit ambarcatiunea și s-a intors după ajutor către cea mai apropiată așezare spaniolă, părăsind comoara de perle negre. Însă despre explorator nu s-a mai auzit nimic. Există povești că această corabie împotmolită a fost descoperită și jefuită în anul 1774.
![]()
În anul 1917, un fermier din El Centro, pe nume Jacobsen, a spus că a găsit corabia și în ea un pumn de bijuterii, pe care le-a vandut în Los Angeles, și că a folosit lemnul de la corabie pentru a construi un grajd. Totusi, despre corabia cu perle s-a zvonit că ar fi fost găsită în anii 1970 de câțiva căutători de comori, care a ținut secretă descoperirea.
![]()
4. O altă legendă este cea a feribotului, care a apărut probabil din efortul de a explica sau demitiza legenda galionului spaniol. Un feribot cu câtiva oameni, care transporta în secret cantităti importante de aur, ar fi fost abandonat în timpul unei inundații din Colorado, blocat in nisipurile din delta fluviului. Din feribot nu ar mai scăpat cu viață nici un membru al restrânsului echipaj. Alții susțineau că feribotul ar fi fost tractat prin deșert de către un supraviețuitor, cu ajutorul unor animale, până când animalele de corvoadă și omul au murit. Ambacatiunea ar fi rămas împotmolită în nisip moale si instabil, iar în timp s-a scufundat. Povestea feribotului s-a schimbat de-a lungul timpului de mai multe ori decât povestea galionului pierdut.
![]()
Evaluarea legendelor
De la un povestitor la altul au fost create diverse variații fictive ale legendelor corabiilor pierdute. Dacă a existat un dram de adevăr, acesta probabil de mult a fost pierdut. Din această cauză, căutarea și descoperirea rămășițele unor astfel de ambarcatiuni pierdute în deșert ar fi foarte dificilă si probabil fără sorți de izbândă.
Se zvonește că armata ar fi efectuat o intensă cercetare aeriană în zonă, dar nu a prezentat nici o informație cu privire la acest proiect semi-secret. Căutări aeriene care utilizează scannere ale solului ar fi putut dezvălui rămășițele navelor îngropate sub dunele de nisip. Nici o agenție guvernamentală nu a confirmat că a desfășurat un astfel de proiect de cercetare sau nu a prezentat nici un fel de concluzii.
Din această cauză, indiferent dacă sunt sau nu reale, legendele corăbiilor îngropate rămân în continuare o sursă de inspirație, alimentând entuziasmul căutătorilor de comori.
"Un muntean, ce prin furtună se zăreaVenind din cel mai depărtat pustiuCu pași mari pe uliță ținea,Plin de smaralde, un vas auriu.El puse două degete la gură,Șoptind cu o voce nesigură,Apoi mâna-n vânt o ridică,Și cu glas tare el strigă:"În deșert gasit-am o corabie ascunsă,Nu știu cum e-n nisip ajunsă,Monezi de aur în pustiul cenușiuFac deșertul să fie auriu."1875 Joaquin Miller , The Ship in the Desert,Versiunea Roberts Brothers.
Cele patru legende
1. Legenda principală, cunoscută ca și "Corabia pierdută" sau "Galionul spaniol", a apărut la scurt timp după inundațiile provocate în anul 1862 de către fluviul Colorado. Colonelul Albert S. Evans a povestit că în anul 1863 a văzut o corabie în deșert.
In august 1870, în publicația Daily News din Los Angeles era publicat un articol în care corabia a fost descrisă ca fiind jumătate îngropată într-o mlaștină uscată, la vest de Dos Palmas ( California) și la 40 de mile nord de Yuma, Arizona. Respectiva zonă nu era corect cartografiată in acea perioadă și e posibil să fi fost vorba de alte zone, cum ar fi Soda Springs, Indian Springs și Bitter Spring. Mai multe expeditii au fost trimise pentru căutări, dar corabia parcă dispăruse din nou în nisip sau noroi. Unii credeau că de fapt corabia era una a piraților, plină cu comori prăduite, iar alții că este Iqueue, o navă de răzvrătiților spanioli.2. O altă variantă a legendei, despre o ambarcatiune cu cap de șarpe, a început să circule in jurul anului 1900, fiind raspândită prin viu-grai de către mexicanii și indienii care locuiau în regiunea de deltă a râului Colorado, în apropierea bazinului Laguna Salada. Nava era descrisă în mod consecvent ca fiind o barcă deschisă, cu scuturi metalice rotunde pe laturile sale, asemănătoare cu bărcile vikingilor, aflată undeva la vest de Mexicali, Mexic. Se spune că în jurul anului 1933, Myrtle Botts, un bibliotecar din Julian, California, s-a întâlnit cu un prospector bătrân, care i-a arătat fotografiile a ceea ce el îi spunea că este un vas al vikingilor. Bătrânul i-ar fi explicat cărarea de urmat, dar fără să îi arate locația acestei amabrcațiuni, spunându-i că drumul nu mai putea fi urmat, deoarece fusese uzurpat de un cutremur.
3. Corabia perlelor, a lui Juan De Iturbe, este o altă legendă, dar care poate să fie o variație a poveștii galionului spaniol. Însă aceasta variantă istorisește că ambarcatiunea era ingropată undeva în dealurile de nisip din vestul regiunii El Centro din California. Descrierea acestei corăbii o apropie mai mult, prin dimenisune, de una dintre caravelele mici ale lui Cristofor Columb. Documente din Noua Spanie ( Mexic ), din secolul al 15-lea, indică faptul că familia De La Cadena ar fi avut monopol pentru exploatarea perlelor în Baja California. Povestea spune că în anul 1615, exploratorul spaniol Juan De Iturbe ar fi navigat cu o caravelă spre Golful California și o furtună l-a împins, printr-o strâmtoare, în lacul Cahuilla, care era aproape secat. Împotmolindu-se și fiind în imposibilitatea de a naviga din nou, Iturbe ar fi părăsit ambarcatiunea și s-a intors după ajutor către cea mai apropiată așezare spaniolă, părăsind comoara de perle negre. Însă despre explorator nu s-a mai auzit nimic. Există povești că această corabie împotmolită a fost descoperită și jefuită în anul 1774.
În anul 1917, un fermier din El Centro, pe nume Jacobsen, a spus că a găsit corabia și în ea un pumn de bijuterii, pe care le-a vandut în Los Angeles, și că a folosit lemnul de la corabie pentru a construi un grajd. Totusi, despre corabia cu perle s-a zvonit că ar fi fost găsită în anii 1970 de câțiva căutători de comori, care a ținut secretă descoperirea.
4. O altă legendă este cea a feribotului, care a apărut probabil din efortul de a explica sau demitiza legenda galionului spaniol. Un feribot cu câtiva oameni, care transporta în secret cantităti importante de aur, ar fi fost abandonat în timpul unei inundații din Colorado, blocat in nisipurile din delta fluviului. Din feribot nu ar mai scăpat cu viață nici un membru al restrânsului echipaj. Alții susțineau că feribotul ar fi fost tractat prin deșert de către un supraviețuitor, cu ajutorul unor animale, până când animalele de corvoadă și omul au murit. Ambacatiunea ar fi rămas împotmolită în nisip moale si instabil, iar în timp s-a scufundat. Povestea feribotului s-a schimbat de-a lungul timpului de mai multe ori decât povestea galionului pierdut.
Evaluarea legendelor
De la un povestitor la altul au fost create diverse variații fictive ale legendelor corabiilor pierdute. Dacă a existat un dram de adevăr, acesta probabil de mult a fost pierdut. Din această cauză, căutarea și descoperirea rămășițele unor astfel de ambarcatiuni pierdute în deșert ar fi foarte dificilă si probabil fără sorți de izbândă.
Se zvonește că armata ar fi efectuat o intensă cercetare aeriană în zonă, dar nu a prezentat nici o informație cu privire la acest proiect semi-secret. Căutări aeriene care utilizează scannere ale solului ar fi putut dezvălui rămășițele navelor îngropate sub dunele de nisip. Nici o agenție guvernamentală nu a confirmat că a desfășurat un astfel de proiect de cercetare sau nu a prezentat nici un fel de concluzii.
Din această cauză, indiferent dacă sunt sau nu reale, legendele corăbiilor îngropate rămân în continuare o sursă de inspirație, alimentând entuziasmul căutătorilor de comori.