În regiunea Picardia din nordul Franței, aproximativ la 35 de kilometri nord de Paris, în orașul Pont-Sainte-Maxence, arheologii au descoperit un sanctuar antic roman datând din secolul II, care nu are echivalent în Galia Romană.
Acest sanctuar, care are dimensiunile 70 de metri pe 105 de metri, are două pavilioane mici în partea din spate, din care au rămas doar temeliile. În centru, credinciosii puteau accesa, prin intermediul unei scări din față, o platformă zidită.
Aici, în inima sanctuarului, vechii romani ar fi dorit sa ridice statuia unei divinitati.
![]()
Arheologii au descoperit mai multe elemente de opera de arta in interiorul sanctuarului, inclusiv sulițe tocite și obiecte din marmură.
Intrarea la sanctuar avea o fațadă monumentală, ce măsura 10 de metri înălțime și 70 metri lungime, fiind o structură excepțională pentru Galia Romana. Această fațadă era formată din 13-17 arcade, peste care romanii au surmontat o entablatură și, în mod excepțional, o friză care ar trebui să includă o dedicație scrisă cu litere de bronz.
După câteva decenii de la ridicare, fațada s-a prăbușit deodată, probabil din cauza unui defect în fundație, dar și din cauza pantei terenului, rupându-se in mii de fragmente.
Arheologii intentioneaza sa studieze aceste fragmente pentru a restabili treptat aspectul original al sanctuarului.
Ornamentația, uneori colorată, dezvăluie decoratiuni sculptate: meandre grecesti, frunze, animale, dar și personaje mitice, cum ar fi Venus, Apollo sau Jupiter.
În cadrul antablamentului, friza este decorată cu zeități din Pantheonul greco-roman, cum ar fi o Venus ghemuită alături un bust de femeie în vârstă. Această sculptură amintește un episod din Odiseea lui Homer, când, dupa o aventura cu Marte, soția lui Vulcan s-a retras în pădure. O femeie în vârstă a trădat locația zeilor, care au găsit-o pe sotia lui Vulcan. Pentru a o pedepsi, Venus ar fi prăvălit peste bătrâna o stâncă.
![]()
În partea de sus a fațadei, una dintre caracteristicile cele mai remarcabile este un decor cu capete monumentale, care sunt de trei ori mai mari decât dimensiunea chipurilor umane, cu părul și ochii complex realizate si probabil care au fost ornate cu pietre colorate. Printre acestea se regăseste chipul lui Jupiter și o serie de grifoni, cu aripile întinse, care stau pavază de-a lungul sculpturii neterminate a zeului.
Acest sanctuar, care are dimensiunile 70 de metri pe 105 de metri, are două pavilioane mici în partea din spate, din care au rămas doar temeliile. În centru, credinciosii puteau accesa, prin intermediul unei scări din față, o platformă zidită.
Aici, în inima sanctuarului, vechii romani ar fi dorit sa ridice statuia unei divinitati.
Arheologii au descoperit mai multe elemente de opera de arta in interiorul sanctuarului, inclusiv sulițe tocite și obiecte din marmură.
Intrarea la sanctuar avea o fațadă monumentală, ce măsura 10 de metri înălțime și 70 metri lungime, fiind o structură excepțională pentru Galia Romana. Această fațadă era formată din 13-17 arcade, peste care romanii au surmontat o entablatură și, în mod excepțional, o friză care ar trebui să includă o dedicație scrisă cu litere de bronz.
După câteva decenii de la ridicare, fațada s-a prăbușit deodată, probabil din cauza unui defect în fundație, dar și din cauza pantei terenului, rupându-se in mii de fragmente.
Arheologii intentioneaza sa studieze aceste fragmente pentru a restabili treptat aspectul original al sanctuarului.
Ornamentația, uneori colorată, dezvăluie decoratiuni sculptate: meandre grecesti, frunze, animale, dar și personaje mitice, cum ar fi Venus, Apollo sau Jupiter.
În cadrul antablamentului, friza este decorată cu zeități din Pantheonul greco-roman, cum ar fi o Venus ghemuită alături un bust de femeie în vârstă. Această sculptură amintește un episod din Odiseea lui Homer, când, dupa o aventura cu Marte, soția lui Vulcan s-a retras în pădure. O femeie în vârstă a trădat locația zeilor, care au găsit-o pe sotia lui Vulcan. Pentru a o pedepsi, Venus ar fi prăvălit peste bătrâna o stâncă.
În partea de sus a fațadei, una dintre caracteristicile cele mai remarcabile este un decor cu capete monumentale, care sunt de trei ori mai mari decât dimensiunea chipurilor umane, cu părul și ochii complex realizate si probabil care au fost ornate cu pietre colorate. Printre acestea se regăseste chipul lui Jupiter și o serie de grifoni, cu aripile întinse, care stau pavază de-a lungul sculpturii neterminate a zeului.