Satul Hinova, până în anul 1980 pierdut într-un anonimat nejustificat, cu aproape 1.500 de suflete, se află amplasat la 15 kilometri de municipiul Drobeta Turnu Severin. Așezarea este atestată documentar în jurul anului 1652 printr-un hrisov domnesc, Anunta Agerpres citat de financiarul.ro.
Profesorul arheolog Ion Stângă susține că celebritatea acestui sat, ai căror locuitori se ocupau cu marinăritul și pescuitul, a venit în clipa când în ruinele castrului roman din apropiere a fost scos la lumină unul dintre cele mai valoroase și mai mari tezaure dacice, el cuprinzând 9.639 de piese din aur.
![]()
La timpul potrivit descoperirea a făcut senzație și se credea că Hinova va fi introdusă pe harta turistică a lumii, mai ales că în zonă specialiștii au identificat și o porțiune din Brazda lui Novac, sit roman datând din secolul IV.
“Din păcate, speranțele locuitorilor s-au năruit, parcă odată cu zidurile castrului scos la iveală între anii 1976 și 1982. După agitația specialiștilor și a reprezentanților administrației de atunci, a urmat și se menține și astăzi uitarea”, a afirmat Stângă.
![]()
El crede că tezaurul, în greutate de cinci kilograme, făurit de meșterii daci la sfârșitul mileniului al II-lea înaintea erei noastre, a reactivat blestemul asupra oamenilor și din nou ei au rămas pierduți în istorie. In ziua de 30 iulie 1980 a fost descoperit un vas din ceramica plin cu podoabe din aur. In interiorul vasului, care nu era foarte voluminos, se aflau: o diadema din aur, 14 bratari diferite ca model si greutate, 92 de pandantive, 762 de margele, 8765 de paiete, 4 inele si mule alte obiecte, toate din aur.
Acum satul se confruntă cu probleme dificile, șomajul depășește 30%, iar locuitorii au început, pentru a supraviețui, să facă linguri din lemn de tei și cozi de unelte pe care le comercializează la târgurile din împrejurimi.
“În perioada în care s-au efectuat lucrări arheologice la castru hinovenii au câștigat o pâine, mai era fabrica de cărămidă și plantațiile de migdali. După 1989 totul s-a dus de râpă, totul a devenit istorie, dar o istorie tristă, nescrisă”, a mărturisit profesorul Ion Stângă.
Potrivit sursei citate, inventarul arheologic al Castrului roman din Hinova este deosebit de important pentru România, el certificând în acele timpuri și o circulația monetară intensă, care a fost sistematizată de specialiști în mai multe etape: prima tetrarhie, Constantin cel Mare, fiii acestuia, 346-361, Valentinian — Valens, 378-383 și, în sfârșit — Theodosius — Arcadius.
“Dintre acestea cea mai valoroasă corespunde perioadei Valentinian — Valens, când la Hinova se înregistrează afluxul maxim de monedă și care coincide cu măsurile luate în această vreme de autoritățile romane pentru întărirea limesului dunărean. Elocvent în acest sens este ordinul dat la 14 iunie 365 lui Taudomedes, dux limitis Daciae Ripensis, din partea celor doi împărați (Codex Theodosianus, 15, 1, 13), în care se prevedea expres restaurarea fortificațiilor de graniță ruinate de timp sau afectate de invaziile barbare”, a declarat Stângă.
În context, el a arătat că în baza reconstituirilor făcute se poate aprecia că după anul 378 circulația monetară scade drastic, pentru că la începutul secolului al V-lea să înceteze cu totul, materialul numismatic reflectând foarte bine situația precară a fortificației de la Hinova.
“Ridicată în epoca primei tetrarhii (294-296 ?) cetatea cunoaște o primă distrugere între anii 378-379. Refăcută ulterior, va fi lichidată la începutul secolului al V-lea de către huni; prezența acestora la Hinova fiind atestată de un fragment de cazan hunic descoperit aici. Din Hinova s-au adus la Muzeul Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu-Severin, monede de la Traian și Antoninus Pius. În jurul cetății sunt multe urme de cărămizi și cioburi. La vest de sat, pe malul Dunării e hotărnicită o cetate romană în suprafață de 38 X 39 m.
În localitate s-au găsit morminte și monede romane. La 50 metri de cetate trece drumul roman. Din nefericire doar acestea sunt datele despre castrul roman, nu mai vorbesc de faptul că pe locul ruinelor nu se află nici un fel de informație legată de existența acestui castru”, a spus Stângă.
În ultimii 30 de ani istoricii fac demersuri la autoritățile statului pentru conservarea Castrului roman din Hinova. Ion Stângă este de părere că nu mai există interes pentru tezaurizarea relicvelor istorice ale poporului român.
“Poate greșesc, poate sunt prea aspru, dar în ultimii doi ani s-a propus conservarea și punerea în valoare a acestui obiectiv istoric. S-a vorbit despre asigurarea unor fonduri bănești asigurate prin Programul Național de Restaurare, dar Hinova este un sat cu oameni uitați, deci fără popularitate”, a declarat profesorul arheolog Ion Stângă.
În ceea ce îi privește pe locuitorii așezării, aceștia încă mai speră într-o minune: să fie respectată istoria așezării lor și să trăiască nu în trecutul îndepărtat, pe care îl cinstesc ori de câte ori aprind o candelă la biserica din secolul al XVIII-lea, ci într-un prezent demn, reprezentativ pentru secolul XXI.
Profesorul arheolog Ion Stângă susține că celebritatea acestui sat, ai căror locuitori se ocupau cu marinăritul și pescuitul, a venit în clipa când în ruinele castrului roman din apropiere a fost scos la lumină unul dintre cele mai valoroase și mai mari tezaure dacice, el cuprinzând 9.639 de piese din aur.
La timpul potrivit descoperirea a făcut senzație și se credea că Hinova va fi introdusă pe harta turistică a lumii, mai ales că în zonă specialiștii au identificat și o porțiune din Brazda lui Novac, sit roman datând din secolul IV.
“Din păcate, speranțele locuitorilor s-au năruit, parcă odată cu zidurile castrului scos la iveală între anii 1976 și 1982. După agitația specialiștilor și a reprezentanților administrației de atunci, a urmat și se menține și astăzi uitarea”, a afirmat Stângă.
El crede că tezaurul, în greutate de cinci kilograme, făurit de meșterii daci la sfârșitul mileniului al II-lea înaintea erei noastre, a reactivat blestemul asupra oamenilor și din nou ei au rămas pierduți în istorie. In ziua de 30 iulie 1980 a fost descoperit un vas din ceramica plin cu podoabe din aur. In interiorul vasului, care nu era foarte voluminos, se aflau: o diadema din aur, 14 bratari diferite ca model si greutate, 92 de pandantive, 762 de margele, 8765 de paiete, 4 inele si mule alte obiecte, toate din aur.
Acum satul se confruntă cu probleme dificile, șomajul depășește 30%, iar locuitorii au început, pentru a supraviețui, să facă linguri din lemn de tei și cozi de unelte pe care le comercializează la târgurile din împrejurimi.
“În perioada în care s-au efectuat lucrări arheologice la castru hinovenii au câștigat o pâine, mai era fabrica de cărămidă și plantațiile de migdali. După 1989 totul s-a dus de râpă, totul a devenit istorie, dar o istorie tristă, nescrisă”, a mărturisit profesorul Ion Stângă.
Potrivit sursei citate, inventarul arheologic al Castrului roman din Hinova este deosebit de important pentru România, el certificând în acele timpuri și o circulația monetară intensă, care a fost sistematizată de specialiști în mai multe etape: prima tetrarhie, Constantin cel Mare, fiii acestuia, 346-361, Valentinian — Valens, 378-383 și, în sfârșit — Theodosius — Arcadius.
“Dintre acestea cea mai valoroasă corespunde perioadei Valentinian — Valens, când la Hinova se înregistrează afluxul maxim de monedă și care coincide cu măsurile luate în această vreme de autoritățile romane pentru întărirea limesului dunărean. Elocvent în acest sens este ordinul dat la 14 iunie 365 lui Taudomedes, dux limitis Daciae Ripensis, din partea celor doi împărați (Codex Theodosianus, 15, 1, 13), în care se prevedea expres restaurarea fortificațiilor de graniță ruinate de timp sau afectate de invaziile barbare”, a declarat Stângă.
În context, el a arătat că în baza reconstituirilor făcute se poate aprecia că după anul 378 circulația monetară scade drastic, pentru că la începutul secolului al V-lea să înceteze cu totul, materialul numismatic reflectând foarte bine situația precară a fortificației de la Hinova.
“Ridicată în epoca primei tetrarhii (294-296 ?) cetatea cunoaște o primă distrugere între anii 378-379. Refăcută ulterior, va fi lichidată la începutul secolului al V-lea de către huni; prezența acestora la Hinova fiind atestată de un fragment de cazan hunic descoperit aici. Din Hinova s-au adus la Muzeul Regiunii Porților de Fier din Drobeta Turnu-Severin, monede de la Traian și Antoninus Pius. În jurul cetății sunt multe urme de cărămizi și cioburi. La vest de sat, pe malul Dunării e hotărnicită o cetate romană în suprafață de 38 X 39 m.
În localitate s-au găsit morminte și monede romane. La 50 metri de cetate trece drumul roman. Din nefericire doar acestea sunt datele despre castrul roman, nu mai vorbesc de faptul că pe locul ruinelor nu se află nici un fel de informație legată de existența acestui castru”, a spus Stângă.
În ultimii 30 de ani istoricii fac demersuri la autoritățile statului pentru conservarea Castrului roman din Hinova. Ion Stângă este de părere că nu mai există interes pentru tezaurizarea relicvelor istorice ale poporului român.
“Poate greșesc, poate sunt prea aspru, dar în ultimii doi ani s-a propus conservarea și punerea în valoare a acestui obiectiv istoric. S-a vorbit despre asigurarea unor fonduri bănești asigurate prin Programul Național de Restaurare, dar Hinova este un sat cu oameni uitați, deci fără popularitate”, a declarat profesorul arheolog Ion Stângă.
În ceea ce îi privește pe locuitorii așezării, aceștia încă mai speră într-o minune: să fie respectată istoria așezării lor și să trăiască nu în trecutul îndepărtat, pe care îl cinstesc ori de câte ori aprind o candelă la biserica din secolul al XVIII-lea, ci într-un prezent demn, reprezentativ pentru secolul XXI.